Poate că mai e o şansă

Am citit atâtea porcării în ziarele româneşti, încât am încetat de mult să mai citesc (ziarele).

Dar am găsit la acest domn recomandarea pentru acest articol.

Europa de Est

Prin natura jobului, am avut (şi am) ocazia să lucrez cu oameni de peste tot, vest şi est-europeni. Observ diferenţele dintre ei şi nu pot să spun că "occidentalii" sunt mai cu moţ. Am motivele mele pentru care trag anumite concluzii, iar ele se bazează atât pe intrasigenţa mea, cât şi pe lipsa lor de educaţie la nivel de bază (e o generalizare, desigur, pe care mi-o asum).
Am mai observat că ceilalţi colegi de "bloc" mă asimilează cu plăcere, că le place să ştie că am trăit ce au trăit şi ei, că nu le e ruşine cu trecutul lor. Încetul cu încetul, m-am prins că motivele mele de mândrie sunt mai multe decât cele pentru care ar PUTEA să-mi fie ruşine (da, românii sunt hoţi, nu, nu sunt toţi ţigani).
Şi în acest context postez un link la un articol pe această temă (care mi-a plăcut).

PS. Plus că fetele din est rezistă mai bine la băutură!

My self esteem

Eu mai scriu pe undeva, la nişte prieteni dragi care au o afacere de succes online, un loc unde femeile senzaţionale au comunitatea lor. Scriu acolo de nişte anişori şi mă simt onorată să pot continua (deşi mai dau rateuri la unele deadline-uri). Nu pun linkul aici din mai multe motive, principalul fiind acela căci cine nu mă cunoaşte n-are nevoie să ştie cum mă cheamă, iar secundarul - cine mă cunoaşte ştie deja să mă citească pe pagina menţionată.
Şi cum îmi pasă ce părere au cititorii mei (ca să ţin aceeaşi linie sau să scriu pe alta, să nu-i plictisesc), azi caut pe site-ul amintit nişte articole. Le găsesc, trec în revistă voturile obţinute şi apoi mă arunc să citesc alte texte care mi-au atras privirea. Am parcurs unul până la capăt şi m-am gândit să-l votez, că mi-o plăcut.
Doar că, atunci când m-am uitat la autor, ce să vezi, eram chiar eu. Doamne, Doamne, vârsta! Faptul că articolul era aşa, deştepţel, cum parcă nu mă mai văd în ultima vreme (o să-mi treacă, ştiu) m-a făcut să nu mă bănuiesc că eu pot fi autoarea lui.

„Ţi-a cerut prietenia?”

M-am supărat fuarte tare pe un amic care mi-a zis (nu ştiu dacă fix cu cuvintele astea) că nu sunt bine. Io-te-aşa, de parcă restul de oameni sunt bine, noroc că sunt io excepţia care ajută la confirmarea regulii.

Eh, şi de la asta, oarecum (nu conştient, fireşte, ci abscons), m-am pus să-mi fac cont pe facebook (aveam, dar acum mi-am şi plimbat neuronii pe acolo, cu rezultatul că mi-a plăcut). Şi m-am regăsit cu (nu cu amicul pe care mă supărai, că ştiam că nu e) ci cu X şi cu Y, un deliciu. Să-i zic lu’ Cri să-şi facă, o să-i placă. Şi să-mi fac curaj să-i dau add lu’ băiatul care e prieten cu aproape toţi prietenii mei şi pe care mi-e "aşa" să-l acostez.

În întregul proces facebook m-am pus să-mi fac o hartă cu locurile prin care am hălăduit (nu dormit o noapte, ca la Verona, din care n-am văzut decât casa lu’ Bogda şi pizzeria în care ne-am îmbătat, sau ca la Zaragoza, din care am văzut două baruri de tapas şi nişte pungi lipite de forţa vântului de un gard de sârmă). S-a dovedit că am văzut câte ceva (K. mă dovedeşte, n-am nici o îndoială), în valoare de aproape 30 bucăţi. Sunt multe din Spania şi din România, în vreme ce ţări întregi europene au rămas neexplorate. Promit să remediez problema.

Şi ca să mă readun la ordine, când i-am invitat pe diverşi să fie în gaşca mea, am descoperit că fac ceea ce în tinereţe, pe când am avut io primul „iubit” (ochi verzi, voce guturală, 12 ani) se numea: „a cere prietenia”.

PR goof

Nothing to say, just a link to post, related to Ryan Air scandal.

Oamenii, nu lucrurile

Un om foarte drag mie e bolnav. Dacă sunt sau nu „credincioasă”, nu ştiu, dar ştiu că e ceva, undeva, care are grijă ca lucrurile să nu fie prea greu de suportat. Sper din toată inima ca acel ceva din cer să aibă şi acum grijă, să fie bine.
Când aşa ceva se întâmplă, mă întreb tot timpul de ce sunt departe, de ce nu am făcut un lucru sau altul atunci când puteam, din astea. E cumva păcat că realizăm că oamenii şi nu lucrurile sunt cele mai importante pe această lume. Oamenii, şi nu lucrurile.

UPDATE peste o zi: Se simte mai bine.

S-a deschis sezonul la calçots

Ăştia sunt un soi de praz(i?) care se coc pe grătar sau pe cărbuni, care se servesc pe o bucată de ţiglă şi pentru a căror manevrare (circuitul ţiglă-mână-gură) ţi se oferă o babeţică, căci atlfel te faci tot un sos şi un noroi d-ăla rezultat din procesul de producţie.

Ş,i cum a început Calçotada, am profitat de ocazia că lucrez cu un catalan simpatic (da, nu mă înţelege când vorbesc pe spaniolă, şi ce?) şi l-am întrebat unde se mănâncă calcioţii d-ăştia mai delicioşi. Cică aici, la aprox. 100 km de Barcelona.

Dar cică sunt buni şi la Mussol, în oraş. Povestesc rezultatele experienţei după ce o voi... experimenta.

Am început să nu mă mai opun

Am tot aberat eu cu simţul meu profund de imigrant român în Spania pe aci în ultimul an şi ceva. Ultimadamente (hahahaha!) descopăr că nu mă mai resimt aşa de ofuscată de zilnicele intruziuni produse de lumea exterioară în micul meu univers rătăcit.
Drept care îmi circulă prin cap ceva spus de un băiat emigrant (el), că lui, când o încetat să i se mai opună Spaniei, a început să-i meargă mai bine. Aşa şi io, văz că dacă nu mă pun de-a curmezişu', parcă merge mai uşor apa la vale (că pietrele musai îmi rămân). Şi acu' vorbesc pe-o ardelenească/bănăţenească din pricină că iar m-a enervat unu', coleg catalan, care mă înţelege mai bine (vezi doamne!) când îi vorbesc în engleză decât în spaniolă, deşi el, personal, limba lui Shakespeare o stăpâneşte mai anevoie.

JERC

Ca în fiecare dimineaţă, în drum spre staţia de autobuz, în graba mea şi în încercarea (zi de zi mai nereuşită) de a evita să-l calc pe homeless-ul de la colţ, dau cu ochii de afişele JERC. Aceşti tineri domni au tot felul de campanii anti Spania, pro independenţă, pro ţările catalane (sic!) şi pro socialism. Nu-i frumos să-i încurajez cu linkuri la site-ul lor, aşa că n-o fac (JERC + Catalunya şi ies la căutare google).
Mă întreb, însă: nimeni nu le-a zis că "jerk" sună aşa, cam prost, în altă limbă de circulaţie internaţională (desigur, nu voi nega importanţa limbii catalane pe plan mondial)? Mai ales că se citeşte la fel...

TER

Acum ceva vreme (cred că pe la sfârşitul anului trecut), o întrebam în glumă pe o amică din România, pe messenger, dacă au făcut metrou de la aeroportul Otopeni până în oraş, căci pe mine statul în blocaj de trafic la intrarea în Bucureşti mă termină cu nervii. Ea a râs şi mi-a zis că nu, io că sigur nu s-a uitat ea bine, probabil că linia există dar n-a văzut-o din maşină (şamd), însă ea, ca să mă liniştească, mi-a precizat că se va moderniza o linie de cale ferată industrială deja existentă şi...
Am uitat de chestie, când dau azi peste ştirea asta. Mai multe detalii despre TER, noul mijloc de transport, sunt aici.
Eh? Mi-e neclar cu ce frecvenţă vor circula (trenul şi autobuzul), dar tot e ceva!

De luni, dimineaţa

La prima oră, în autobuz, când încă nici nu pot să zic că m-am trezit pe de-a-ntregul, un mic scandal. Numitul autobuz a deviat de la curs evitând exact staţia la care trebuia să cobor. Am mers un pic pe jos, nimic important.
Însă, chiar lângă clădirea în care am eu biroul, lanţ de poliţie (dar serios, nu glumă). Întreb la colegi, nimeni nu ştie ce s-a întâmplat. Caut ştiri şi aflu următoarele: o explozie (provocată de deştepţii de la ETA) la Madrid, la prima oră a zilei, doi jandarmi barcelonezi (mossos) răniţi aseară într-o "bătălie" cu nişte sud-americani (20 de bucăţi!!!), pe la 11, în parcul de lângă casa mea (despre care eram absolut sigură că e un loc fără probleme), iar colţul de lângă serviciu e închis căci la 8.30 cineva a tras cu pistolu' în altcineva (rezultând moartea celui din urmă).
M-am gândit să-mi iau un film de desene animate diseară, să mă mai relaxez.

Later edit: Detaliile (brrr!)