Blogger Backgrounds

10 iulie 2011

Food for thought

I don't know how many of you have met people that quote from the Bible. It is the first for me, it impresses me because it all comes to me in a really unusual situation.

So, "I am that I am" belongs to... God. I'm tempted to initiate a poll in order to find out how many knew who's answer was that - I assumed it was a quote from a famous philosopher and I was obviously wrong.

09 iulie 2011

Vs.

Diferența dintre a-ți dori ceva ce n-ai avut și a-ți dori ceva ce ai avut e imensă. Vorbeam azi cu cineva despre asta. Concluzia la care am ajuns că e mult mai trist să fi pierdut ceva și să încerci să recuperezi decât să cauți ceva despre care ai anumite... impresii.

03 iulie 2011

Nu mai conduce nimeni toată noaptea...

N-am mai ascultat demult muzică pe stradă, dar de vreo două săptămâni mi-am scos ipod-ul de la naftalină (i-am dat un an și câteva luni de pauză, ceea ce e de bine).

 Motivele pentru această mișcare ar fi două:
- primul și cel mai important poate fi definit printr-un citat pe care l-am găsit aiurea pe net, dar care cuprinde cu vârf și îndesat ce aș dori să spun: This is not the life I've ordered!
- al doilea are o explicație foarte pământească: m-am mutat într-un apartament de unde trebuie să iau autobuzul ca să merg la serviciu (după un an jumate de stat la zece minute pe jos de birou, se vede o micuță diferență), iar dimineața, la prima oră (a mea, nu a tuturor), când eu încă dorm pe picioare, mijlocul de transport e plin de oameni care urlă (da, știu, locuiesc de trei ani și ceva aici, ei bine, încă nu m-am obișnuit cu modul lor de a produce mult prea mulți decibeli într-o conversație prietenească).

Și dacă tot am făcut manevra, am dat peste I drove all night, melodie care are o rezonanță absolut specială pentru mine.


Cu mulți ani în urmă (când eram eu tânără, aș putea adăuga), în 1994 mai precis, un băiat care mă iubea s-a suit în mașina proprie și personală la Timișoara, la vreme de seară, hotărât să se trezească dimineața alături de mine (care eram bine-mersi la mama, la Brașov, sărbătorind Paștele).

Ceea ce a și executat, fiind el însoțit de nici o hartă (de unde și micul ocol pe care l-a făcut pe la Râmnicu Vâlcea), însă de o mândră casetă pe care își înregistrase această piesă. Doar această piesă!

Pe la 2 noaptea a sunat telefonul fix în casa mamei mele; era el, ajunsese în Brașov, i-am explicat cum să vină la intersecție la Zizin și când am coborât să-l adun, era parcat pe trotuar, cu melodia la maxim izbucnindă din difuzoare.

Îmi aduc aminte foarte bine sărutul din acea noapte; m-a mușcat de buza de jos. Ce vremuri!

02 iulie 2011

De pe vremea când eram un mic geniu

Am găsit această bucată de text, copiată dintr-un caiet vechi. Să tot fie de prin '95 - '95. Pot chiar să mă citez pe mine însămi, căci sunt, practic, un clasic în viață!


"Cu întârzierea-mi caracteristică – datorată stupidităţii feminine – am descoperit că piesele de puzzle pot fi aşezate şi în alt fel decât cel prevăzut de regulament. Dacă nu se îmbină perfect, ele pot fi ajustate, cu condiţia să lucrezi şi la una şi la cealaltă – pentru a păstra un echilibru de forţe. O altă soluţie ar fi (atenţie: se aplică numai în cazul pieselor identice!) aşezarea sub formă de turn, şi anume, una peste alta. Prin petrecerea unei perioade îndelungate de timp în această poziţie, trăsăturile caracteristice ale celor două piese se vor amesteca. Riscul este că ele ar putea să devină interdependente. Dar puteţi, oricum, încerca. Succes!"

Diferența


Ia să vedem, care sunteți deștepți pe aici. Ce diferență e între:
-         știu ce-ar trebui să fac
-         știu ce nu ar trebui să fac
-         știu ce să fac să-mi fie bine
-         știu că nu fac nimic din cele enumerate la celelalte liniuțe.
Hehe!

Happy 1st of July, people!


The 5 stages of grief
  1. Denial
  2. Anger
  3. Bargaining
  4. Depression
  5. Acceptance