Oamenii, nu lucrurile

Un om foarte drag mie e bolnav. Dacă sunt sau nu „credincioasă”, nu ştiu, dar ştiu că e ceva, undeva, care are grijă ca lucrurile să nu fie prea greu de suportat. Sper din toată inima ca acel ceva din cer să aibă şi acum grijă, să fie bine.
Când aşa ceva se întâmplă, mă întreb tot timpul de ce sunt departe, de ce nu am făcut un lucru sau altul atunci când puteam, din astea. E cumva păcat că realizăm că oamenii şi nu lucrurile sunt cele mai importante pe această lume. Oamenii, şi nu lucrurile.

UPDATE peste o zi: Se simte mai bine.