Mariscos

Colega mea Eva mi-a povestit de acest loc fabulos. Nu l-am încercat încă, dar merită vizitat site-ul, secţiunea Operation.

Vervă

Dintr-un motiv absolut abscons, rândurile acestea mi-au făcut poftă de Bucureşti. Hehe! Oricum, funcţionez bine şi fără să verific, pe verde şi pe trecerea de pietoni, dacă mă calcă ceva (ca să ajungă la stadiul de "cineva" ar fi trebuit să aibă creier, or ca să treacă pe roşu şi peste pietonul de pe zebră cu căluţii de pe jeep trebuie musai să fie nevertebrată).

Babel

Astăzi s-a decis la serviciu că avem o echipă suficient de mare încât să fie prezentată lumii. Drept care a fost produsă această chestie! Cea mai grea parte din execuţia textului a constat în redarea tuturor numelor aşa cum sunt ele în realitate. Ceea ce defineşte perfect babilonia în care lucrăm.

Fiesta

După ce ne-a povestit că accentul nostru nu este prea important, dacă reuşim să ne facem înţeleşi în spaniolă (şi pentru că suntem fete – exemplul pe care l-a dat a fost cu o franţuzoaică, al cărei accent era absolut fascinant, pentru că niciuna dintre noi nu eram din această ţară), Rafa, proful de spaniolă de 25 de ani ne-a invitat sâmbătă la o petrecere, la el acasă, explicându-ne astfel condiţiile de participare: „Aduceţi o sticlă de băutură şi ceva de mâncare. Nu e important ce. Puteţi să veniţi cu oricine, cu prietenele, cu prietenii, cu iubitul... Dar, oricum, suntem mai mulţi băieţi decât fete.”

Adio, dar rămân cu tine

Una dintre cele mai mişto chestii care se întâmplă la birou este că ne trezim vorbind, uneori, despre un cuvânt (sau despre un obicei, dar mai rar. Cum ar fi să discutăm cu Martine şi Aude despre obiceiul poporului lor de a nu se spăla? Sau despre faptul că românii sunt ţigani? Mă rog...). Azi a fost pe ordinea de zi „Adeu”, pe care catalanii îl spun tot timpul, cum zicem noi „Pa!”. Nici în română, nici în italiană şi nici în franceză nu poţi să-l zici aşa, tam-nesam. De aceea mi-e puţin greu să-l aud spus zi de zi, căci şi în spaniolă e la fel de frecvent.
Zilele trecute Eva, ceha, mă întreba, la modul foarte serios, cum se zice colocvial „homosexual”, în română. Când colegul nostru italian a început să râdă auzind ce discutăm, Eva a replicat calmă: „Întreb cu scop lingvistic!”. Yeh, right!

Mejillones

La supermarket, printre alte cumpărături, se afla şi o pungă cu scoici (din alea mari şi negre care se găsesc între Vama Veche şi 2 Mai, pe plajă, evident, se cheamă mejillones). Ajunsă cu tot „bâlciul” de mărunţişuri la casă, mi-e dat să-l privesc cu mirare pe casier desfăcând punga de plastic în care erau scoicile, lăsându-le să pută liber (doar d-aia le băgasem acolo, că nu se putea respira lângă ele!) şi zicându-mi: „Acest produs este viu; dacă-l închizi acolo, o să moară.”
Nu ştiu dacă este unul dintre lucrurile preferate pe care vreau să le aud despre mâncarea mea!

Nota bene

În spaniolă, România se spune Rumania. De aceea, mesajele pe care le primeşte şefa mea de la adrese de e-mail care se termină în .ru mi le trimite mie. Iar eu insist că habar n-am ce scrie, căci nu ştiu literele chirilice.

De verificat

Dacă, într-adevăr, acesta poate fi declarat cel mai bun restaurant din lume. Când ajungem acolo, dau de veste.

Un trandafir şi o carte

De vreo săptămână aud vorbind de Sant Jordi. Azi a sosit ziua cea mare, în care se sărbătoreşte. Deci, enjoy.
Îndrăgostiţii îşi dăruiesc azi unul celuilalt după cum urmează: ea lui o carte, el ei un trandafir. Am auzit două explicaţii pentru această tradiţie: el fie primeşte cartea pentru că este deştept şi ştie să citească şi apoi îi va povesti şi ei ce-a citit, ca să-i îmbogăţească orizontul cultural, fie pentru că nu e destul de educat şi ea astfel îi transmite, cu drag, mesajul "Mai citeşte şi tu o carte...!".

Multumesc!

Mi-e somn şi lene să fac duş, dar inevitabilul se va produce, va trebui să dorm măcar un pic, căci mă duc la serviciu mâine.
Mă rog, intru să postez asta şi dau să ies (intru pe blog, deci virtual, şi ies tot de acolo, la fel de virtual, deci). N-am recunoscut primăvara pe care chiar eu am creat-o.

A venit primăvara

Şi am pus verde la blog, să simtă şi el că se schimbă anotimpul. Şi i-am dat şi un cadou, nu eu, Irina. O gărgă (cu copyright)!

Flirt pentru sănătate

Am răcit: rău şi tare (răcesc des, dar acum m-am întrecut pe mine însămi). Dureri de cap, urechi înfundate, tuse, mă rog, plus proasta dispoziţie pe care am afişat-o (era inerentă, jur). Cumpăr staff de la marmacie, mă tratez, oarecum îmi trece (după trei săptămâni). Ei, şi joi începe iar. De draci, mă duc la Servei Catala de la Salud să-mi fac şi eu cartela (era să zic tarjeta, să râdă oamenii de mine, că nu mai ştiu să vorbesc într-o singură limbă!), că de plătit asigurare socială, plătesc.
Ei, şi la etajul III, unde aparţineam eu (a sunat J. înainte, aveam toate informaţiile), mă primeşte un tip cam de vârsta mea, în spatele unui birou gen recepţie (nu prea au eu ghişee), face copii după actele mele, mă rog. Şi intră în vorbă cu mine, folosind aceste două replici care mi se pare absolut geniale.
Unu: „Prenumele tău nu pare românesc...” Pentru că am ridicat nedumerită din sprâncene, el continuă: „Vreau să zic, pot să citesc bine toate literele, sună aşa, spaniol.” Clar, gândesc io, şi cel rusesc şi cel grecesc dintre prenumele mele sună aşa, spaniole...
Şi doi (eu continui să fiu neprietenoasă, nu de alta, dar mi-e greu să întreţin o conversaţie într-o limbă pe care n-o cunosc!): „Am auzit că fondurile de la Uniunea Europeană nu vor mai veni la noi, ci vor merge în România. Şi că acum e un moment bun să faci investiţii imobiliare în ţara ta!” Pam-pam. Aş fi râs, dar mi-a fost ruşine. I-am zis că da şi că, fiind o ţară în dezvoltare, are nevoie măcar de drumuri bune (România mea, adică).
Şi, luând în considerare aceste consideraţii adânci, ne-am despărţit: eu cu cardul de sănătate în mână, el cu actele mele la dosar.

De la birou

Scriu repede şi corect cu tastatura (de mână, dezastru, dar aşa a fost dintotdeauna), folosesc shortcut-uri (mă enervează mousu’). Asta ca să fac o introducere.
Încep, aşadar, într-un final glorios, serviciul. Găsesc biroul frumos aşezat, cu faţa spre fereastrele mari, mari, contul de e-mail instalat, ce mai, perfect (la fostul loc de muncă pe birou mă aştepta un ghiveci de flori, calculatorul urmând să întârzie încă două săptămâni). Mi s-a făcut un instructaj rapid, de către toţi colegii implicaţi, am priceput din prima ce şi cum, din nou, ce mai, perfect! Ei, problemele au început să apară când am deschis Outlook Express, Word şi Excel. Toate comenzile, bara, totul pe spaniolă! Şi, evident, shortcut-urile în aceeaşi limbă! Nici Help n-am putut să folosesc, căci, evident, era pe spaniolă! M-am panicat, m-am calmat, am încercat să-mi aduc aminte pe bară unde pot fi comenzile şi, după câteva zile am descoperit cum se schimbă toate shorcut-urile din Word. Perfect!

PS: De acum, scriu cu diacritice. Din respect pentru limba română.

Cafea la cutiutza

"Se pune casita de café aici, se impinge de aceasta fanta, se pune paharul dedesubt si gata, ai cafea!". Am vazut multe chestii misto in tara asta, dar smecheria cu masinaria de cafea de la birou mi se pare de departe cea mai coola. "Apesi pe stop cand vrei sa se opreasca apa, caci daca nu, curge in continuare (desigur, in afara paharului)." M-am distrat grozav, spre incantarea colegilor de birou, care s-au binedispus purtati de entuziasmul meu. Si, ca sa-mi puna capac, mi-au zis ca exista cutiute din astea mici pline cu praf de caldo. Hahahahahaha! Adica supa la expresor!

Dimineata cu romani

Citesc stirile in fiecare dimineata si vorbesc cu cei doi - trei oameni care sunt online in Romania la ora asta.
Azi, romani destepti.
Washington Post: Hackerii romanii au incercat sa pacaleasca mii de directori ai unor institutii financiare americane . Continuarea, aici. E bine scris, dar nu asta mi-a placut, ci comentariile din josul pagini.

Gema

Vorbeste cu mine tare frumos, are rabdare si-mi explica cu sinonime cuvintele pe care nu le inteleg. Cand ne vom intalni data viitoare, o sa-mi dea un numar de telefon de la un cabinet de medicina homeopatica. Azi m-a intrebat la ce fel de filme ma uit aici, iar pentru ca am zis "in engleza", ea mi-a spus ca a fost la un film american care nu era dublat, doar subtitrat, si ca i-a placut foarte mult.
Gema e coafeza mea si ne vedem o data pe luna. Aici femeile merg la coafor in fiecare saptamana, doar pentru a-si face freza. Eu merg inca doar ca sa ma tund.

Useful Bcn

Working offers me lots of benefits. I don't eat a full lunch, therefore I lost some kilos, I'm no longer bored and I get to talk to people. A colleague sold me a trick: here you can search for restaurants (or tapas bars ) within a price range and an area. Perfect.

Tiendas

"Outlet" este unul dintre putinele cuvinte pe care spaniolii nu le-au tradus in limba lor. Ma gandesc ca nici nu prea au stiut cum. Cert este ca daca ai o necesitate de o cumparaturica poti cauta linistit pe net dupa outlet si izbandesti.
In alta ordine de idei, de ce sa cauti tu cand pot io sa-ti zic. Mi-a vandut cineva un pont cum ca la departare (mare/mica, nu stiu, depinde de mijlocul de transport)de Bcn ar fi ceva de soi. Caut pe net si chiar gasesc. Deocamdata, am salivat pe pagina, inca nu m-am aburcat spre acolo. Dar zic sa ma duc si io dupa primul salariu, nu?
La celalalt outlet pe care-l stiu se poate merge si intre chenzina si lichidare (cine mai ia salariul de doua ori pe luna, cum era pe vremuri?). Il pun si pe el aici, sa fie.

Veveritaaaaa

Ce tare!

La volan

Cand am fost acasa, m-au socat, legat de trafic, aceste lucruri (in ordine cronologica).
- claxoanele din parcarea subterana de la aeroport;
- blocarea culoarului de iesire din parcare de la aeroport;
- cele doua ore petrecute in trafic pana la destinatie (Muncii-Dristor);
- tipul cu Loganul care nu intelegea de ce trebuie sa scoata masina de pe locul de parcare al lui Crol (caci era marcat si platit pentru asta, dar ma rog...)
- drumul de aproape doua ore spre aeroport, sambata, la 12 ziua. Daca Dorina n-ar fi trecut pe linia de tramvai, n-aveam absolut nici o sansa sa prind avionul.

Nu, nu le uitasem, pur si simplu nu mai faceau parte din viata mea cotidiana... Stiam ca in Romania ele continua sa existe.

Pentru toate aceste detalii, le pun link la mine pe pagina oamenilor astora, care fac si ei ce pot.

Fumand

Taking my daily blog portion, answering, reading and all that, I've discovered on someone's page a link to this.
T., knowing that you sometimes read me, can we do this? I don't write poetry, but I have some pieces that are rather good. By the way, I felt like wanted to smoke again (did't do it, though, partially because there are no cigarettes in here).

Plus: Having had during the last 10 days the most awful flu/cold I can remember in years, joint with a terrible cough, the only thing that would made me feel better was the fact that I quitted smoking some time ago. The thought that I could have coughed like that because of the smoke gave me head aches.

De dimineata

Ma trezesc oarecum la 7.30 (aproape la 7.45), cu voiosie, pun caldura la 22 grade (cred ca J. lesina, el fiind inca sub plapuma, dar nu-si da seama, crede ca viseaza ca face sauna!), pornesc filtrul de cafea, ridic ruloul de la camera cu balcon si ma benoclez la soarele care imbraca curtea interioara. Mananc in timp ce schimb o vorba cu prietenii (mai ales cu Cri) si cu mama pe mess, cat sa zic un „Buna dimi” si „Zi buna”, citesc niste stiri despre Romania (tot mai prost scrise, nu pricep de ce!) si apoi fuga, fuga ma imbrac si ma duc la serviciu.
In primele doua-trei zile m-am dus cu autobuzul, dar mi-era cald si mi se parea ca ocoleste mult (autobuzul, nu caldura). Ceea ce era perfect adevarat. Acum fac drumul pe jos si imi ia 20 de minute – e absolut superb! Cum strazile sunt perpendiculare unele pe celelalte (ce am azi? Ca doar nu pe mine fac unghi de 90!?), imi permit sa traversez strada doar daca se face verde cand ajung la o intersectie, daca nu, merg inainte. Am cate un traseu nou in fiecare zi. La 8.30 incep sa se deschida fructeriile, cateva dughene care vand tabac si ziare, unele cafenele, patiseriile („Forn de pa”, singular, pe catalana) si... cam atat. Spaniolii merg incetisor spre munca (n-am vazut pe nimeni alergand haotic, ca la Bucuresti). Pana acum am prins soare, asa ca am ajuns la birou extrem de bine dispusa. Incepe sa-mi placa aici (mai stam, J.?).

Ziua lui Tudor

Pentru ca mi-e somn de mor (aseara m-am culcat tarziu caci m-am uitat la 12 angry men si m-am trezit devreme caci imi place la serviciu si mi-am propus sa ma duc in continuare), pentru ca mi-e lene sa ma duc in dormitor si pentru ca J. mai invata, am decis sa am limbarnita (sau limbarita).
Azi mi-a fost dor de Oana (pe care o stiu de la Robert) si mi-am dat seama ca mi-ar fi placut sa am timp sa o cunosc mai bine si sa fim prietene (nu doar amice), iar gandul la ea m-a dus la un 12 septembrie petrecut la ceainaria aia de sub smochini (unde sigur dau o tura cand oi mai ajunge in Bucuresti) cu ocazia zilei lui Tudor. De care mi-e ingrozitor de dor, dar nu mai zic nimic.

Barcelonaaaa

Habar n-am sa fac poze, asa ca am furat una de la D. Aici locuiesc eu. More or less.

Cel mai greu e sa fii coerent

Am descoperit asta azi. Cand n-am avut chef sa vin acasa pentru ca nu era nimeni acolo/aici, desi aveam o tona de haine de calcat (caci efectiv nu mai am ce imbraca). Si caci daca as fi fost coerenta (in loc sa ma balangan prin toate magazinasele intalnite pe drum - dimineata il parcurg in 20 minute, mergand la serviciu, la intoarcere imi ia cel putin o ora), as fi petrecut cel putin o ora in plus cu iubitul meu, care imi facuse o surpriza si renuntase la a doua conferinta. Ca sa petreaca o ora in plus cu mine...

ABN

Asadar, bunica mea (care nu a avut niciodata cablu TV) obisnuia sa se uite la Surprize, surprize. Era deja, draga de ea, imobilizata la pat. Intr-un we petrecut la Brasov (locuiam la Bucuresti atunci) am incercat sa ma uit alaturi de ea (si de Patri, cati ani sa fi avut ea atunci? Maxim 14) la emisiunea cu pricina. Ei bine, n-am reusit. Andreea Marin m-a scos si ma scoate (in plus, n-am nici o indoiala ca situatia va continua) din pepeni tare de tot. Dupa ce am imitat-o pe mironosita asta cam o jumatate de ora, mamaia nu se mai putea opri din ras (era o femeie extraordinara, extrem de optimista). Nu s-a mai putut uita niciodata la emisiunea de sambata seara pentru ca-si tot amintea de mine maimutzarind-o pe madama.
In fine. De curiozitate (e un soi de scandal cu pozele in exclusivitate pentru Viva! care au fost furate de Libertatea si-mi si imaginam scandalul iscat in redactie la Edprs) am intrat pe blogul "divei". N-am rezistat mult, dar asta trebuia neaparat sa pun aici. Merita, jur!, vazut.

Fapt

L-am primit pe mess si m-a amuzat.
In 2002, in intreaga lume s-au cheltuit de 5 ori mai multi bani pentru implanturi mamare si pentru Viagra decat pentru cercetarile asupra maladiei Alzheimer. Se poate trage deci concluzia ca peste 30 ani vor exista foarte multe persoane cu tatze mari si cu erectii superbe, dar incapabile sa-si aduca aminte la ce folosesc.