La supermarket, printre alte cumpărături, se afla şi o pungă cu scoici (din alea mari şi negre care se găsesc între Vama Veche şi 2 Mai, pe plajă, evident, se cheamă mejillones). Ajunsă cu tot „bâlciul” de mărunţişuri la casă, mi-e dat să-l privesc cu mirare pe casier desfăcând punga de plastic în care erau scoicile, lăsându-le să pută liber (doar d-aia le băgasem acolo, că nu se putea respira lângă ele!) şi zicându-mi: „Acest produs este viu; dacă-l închizi acolo, o să moară.”
Nu ştiu dacă este unul dintre lucrurile preferate pe care vreau să le aud despre mâncarea mea!
24 aprilie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu