Flirt pentru sănătate

Am răcit: rău şi tare (răcesc des, dar acum m-am întrecut pe mine însămi). Dureri de cap, urechi înfundate, tuse, mă rog, plus proasta dispoziţie pe care am afişat-o (era inerentă, jur). Cumpăr staff de la marmacie, mă tratez, oarecum îmi trece (după trei săptămâni). Ei, şi joi începe iar. De draci, mă duc la Servei Catala de la Salud să-mi fac şi eu cartela (era să zic tarjeta, să râdă oamenii de mine, că nu mai ştiu să vorbesc într-o singură limbă!), că de plătit asigurare socială, plătesc.
Ei, şi la etajul III, unde aparţineam eu (a sunat J. înainte, aveam toate informaţiile), mă primeşte un tip cam de vârsta mea, în spatele unui birou gen recepţie (nu prea au eu ghişee), face copii după actele mele, mă rog. Şi intră în vorbă cu mine, folosind aceste două replici care mi se pare absolut geniale.
Unu: „Prenumele tău nu pare românesc...” Pentru că am ridicat nedumerită din sprâncene, el continuă: „Vreau să zic, pot să citesc bine toate literele, sună aşa, spaniol.” Clar, gândesc io, şi cel rusesc şi cel grecesc dintre prenumele mele sună aşa, spaniole...
Şi doi (eu continui să fiu neprietenoasă, nu de alta, dar mi-e greu să întreţin o conversaţie într-o limbă pe care n-o cunosc!): „Am auzit că fondurile de la Uniunea Europeană nu vor mai veni la noi, ci vor merge în România. Şi că acum e un moment bun să faci investiţii imobiliare în ţara ta!” Pam-pam. Aş fi râs, dar mi-a fost ruşine. I-am zis că da şi că, fiind o ţară în dezvoltare, are nevoie măcar de drumuri bune (România mea, adică).
Şi, luând în considerare aceste consideraţii adânci, ne-am despărţit: eu cu cardul de sănătate în mână, el cu actele mele la dosar.