Ceasul rau, pisica 13

Degeaba! Am primit al doilea job pe care nu l-am putut onora. Auzind ca trebuie depuse pentru mine actele aditionale si ca trebuie sa ma astepte doua luni si compania aceasta a renuntat... Totul doar pentru ca sunt romanca. Cred ca daca as fi fost ucigas in serie din alta tara, de preferinta neuropeana, lucrurile ar fi stat mai simplu.
Well, sa speram ca a treia oara e cu noroc, dar starea mea de spirit nu sustine asta. Nu cred ca a treia e cu noroc, si nici a cincea, si nici a o suta, dar...

O mica superstitie

Ca sa nu fiu ca Petrica, din povestea cu omonimul si lupul, nu mai zic nimic. Si din superstitie. Daca s-ar putea, insa, sa-mi tineti pumnii si sa va ganditi la mine un picutz, mi-ar prinde bine. Job related. Ptiu, ptiu, am zis prea multe.

For the lovers that love

D.’s “fuzzy animal called love” is haunting me. Love is not fuzzy; love is squeaky and makes you shiver. Or, at least, it makes me shiver. I was wondering if it wouldn’t be a great idea to start a collective blog where to write about love (not mushy, but all the stuff you wouldn’t dare to place on the personal blog). Oh, and in English (I don’t speak it well now, but with all this Spanish, I’ll loose it fore sure in some years). Just a thought.

Copacul bun

Nu trimit mailuri spam, nu trimit poante fara sa le citesc (si oricum nu le trimit decat daca sunt bune), nu trimit mailuri in lant. N-am trimis nici nush ce cu un copac.
Si sunt suparata! Ca m-am incurcat intr-un site care a trimis tampenii la oamenii. Scuze!

Azi m-am suparat

Pe cate bloguri am vizitat - ca am vazut ca e nush ce festival -, ca nu l-am gasit pe Robert Serban cu blog online (mi-ar fi placut) si nu scriu nimic. Si oarecum imi pare rau ca m-am apucat de blog. Ca de obicei, mie mi-e rusine de ce fac ceilalti!

Si am si uitat sa scriu pe 25 ca se nascuse Caruso (ca mi-a zis Irina, in traditia de 1 pe zi). Ideea de a asculta La Dona e Mobile mi se pare buna si acum. Deci...

Poze din copilarie

Cine stie pana la ce varsta am fost copii si cand ne-am facut adolescenti sau altceva? Eu adult nu m-am facut niciodata si nici n-a fost asta intentia mea (spre disperarea mamei, n-am nici o indoiala). Dar macar am invatat, pe la 30 de ani, sa zic NU.
Din perioada cand clar am fost copii, am primit de la prietena mea din Sinaia niste fotografii. Asa ma emotionez cand ma gandesc cati ani au trecut de atunci si ca acesta este anul in care implinesc 34… Mai e un pic pana la 35. Singurul lucru care ma relaxeaza este ca D. implineste primul varsta asta, si dupa el J., asa ca am de unde sa culeg impresii.

In salcie e chiar Gaba, de la care le-am primit, iar balconul din dreapta sus, este cel de la sufrageria mea (nu mai avem apartamentul acela de ceva ani, dar tot drag imi e).

La carnaval, cred ca in ultimul an de generala, deci pe la 13 - 14 ani, e Marcel (care juca fotbal), eu (J. a zis ca sunt neschimbata, doar ca atunci eram grozav de slaba), Gaba, Manu si Ione (un baiat de care-mi placea mult).

In poza de la munte eu si Gaba stam sprijinite de bara, eu trista rau, ea doar obosita, cred, iar spre perete, mai sus pe scara, se vede si Oana.

A lover...

Is able to make you feel like the most adulated queen on a rainy day. Blessed those who get to wake up daily next to the same lover. I am one of them. Said and done, and sealed with a kiss.

Bine, poate ca n-am treaba

M-am apucat sa adun etichetele de pe sticla de apa Veri ca sa primesc o mascota. Asta.
Daca ma citeste B., sa vad ce zice de asta. Ca i s-a parut ciudat ca ma dau toata ziua pe blogurile oamenilor.

Varza

Cu doua zile in urma am gasit la supermarket varza. Ma buseste rasul cand ma gandesc ce iti trece prin cap cand citesti asta. Da, aici varza nu se gaseste sub forma de capatana, ca la noi. Sau n-am gasit-o io. Ma rog, am cumparat-o, am intrebat iubitu’ daca mananca asa ceva, el a zis ca nu stie, dar presupune ca da, am taiat-o ca la carte (gandindu-ma la Nasha, care stie sa faca cele mai subtiri felii de varza de pe planeta!) si am facut „varza calita” (cred ca e acelasi lucru cu varza a la Cluj). De-li-cioa-sa!
Altceva, vroiam, insa, sa zic. Ca varza asta calita mi-a adus aminte de ceva. E pentru mine un fel special, pe care mama il gatea des inainte de ’89, pe vremea cand aveam soba. Pentru cine nu stie, la final, ca sa se faca mai gustoasa, varza se pune la cuptor, cateva minute (nu multe). Ei bine, pentru ca nici mie, nici ei nu ne placea sus-numita varza, o uitam in cuptor (subconstientul lucra, nu gluma). Cred ca recordul a fost de trei zile. Si pentru ca aveam soba, nu aragaz, cand o aprindeam (si ca sa faci cafea trebuia sa aprinzi soba!), se incingea cuptorul si mirosea a varza. Si noi ne tot miram: „Cine mananca varza calita asa de dimineata?”. Doamne, ce vremuri frumoase...

Cum se curata ochelarii?

Stiu din sursa sigura ca nu toti oamenii isi tin ochelarii imputiti. Ei bine, am si eu ochelari de citit (de vreo doua saptamani) si jumatate din timpul cat reusesc sa mi-i tin la ochi il petrec curatandu-i. Sunt tot timpul tulburi. I-am spalat cu apa si cu sapun, i-am sters cu bumbac, cu carpa speciala pe care o am in cutia lor, cu hartie. Nu merge si gata. Si acum vad niste turbulente pe lentila dreapta. Ajutor!!!

Azi m-a inspirat Tzitzi

M-am uitat pe blogul omului si mi-au placut filmele.

Informatii, ce deliciu

Cri zice ca pe 22 februarie, acum (calculez mai greu, deci daca e nascut in '69... acum are... 39 de ani, din pacate, am deschis calculatoru' si oricum nu mi-a iesit din prima; nici macar nu mi-e rusine, ma duc sa-i zic lui J. ca nu stiu sa scad, of!) 39 de ani s-a nascut Joaquin Cortes. Cum care? Cunoscut dansator de flamenco, care a fost si in Romania. Si asa se respecta si Traditia de 1 pe zi.

Imi plac informatiile. Mult de tot. Am stat o ora si-am citit la acest om pe site despre chestii. O sa-l pun la lista de preferinte daca-mi raspunde la intrebarile pe care i le-am trimis pe mail. Daca nu, nu. Il voi citi in secret.

Si a, ii multumesc lui Iulian ca m-a tampit si pe mine cu video-ul cu omul cu Audi-ul si clima bizonica.

Traditia de 1 pe zi

N-a zis nimeni ca vine zilnic, dar si cand vine...

Irina a descoperit ca pe 21.02.1933 s-a nasct Nina Simone. De ascultat ce stie sa faca, aici.

Maine o sa am un neuron in plus

Am Windows Vista pe laptop, caci asa a venit. Ceea ce mi-a dat multe batai de cap pana acum. Programele mai mult sau mai putin piratate pe care romanca din mine le-a instalat nu s-au imprietenit cu Vista. Ma rog. Pentru ca niciunul dintre programele antivirus pe gratis nu a functionat la mine si pentru ca n-am mai putut prelungi perioadele de Trial la nesfarsit, multumita fiind io de McAfee (si cred ca si D. si-l instalase tot pe ala), cumpar un program! Uau! Nu scump, dar bun. Instaleaza fata peste trialul vechi, pam-pam, se fac doua icoane. Nici una, desigur functionala. Dupa ce-mi rup dintii incercand sa rezolv singura problema, decid ca e momentul sa apelez la specialisti. Si intru online cu Customer Suport. Ce coool! Mi-am petrecut o jumatate de ora pe chat cu Suhaz, care mi-a zis cum sa rezolv! Mi-a placut mult, mi s-a parut fun (imi si imaginam unde e Suhaz – e indianca, nu? – cum e imbracata, ce gandeste despre mine, daca scriu corect in engleza…). Si pentru ca citisem zilele trecute despre cum s-ar dezvolta creierul nostru si la maturitate daca am face tot timpul lucruri noi, consider ca maine o sa am un neuron in plus, caci am facut o chestiutza noua.

Despre ce mi-ar placea sa scriu

Despre mama si familia ei, in care sunt femei absolut fabuloase
Despre tata si viata lui in care nu cred ca s-a plictisit vreodata
Despre copilaria mea cu Cri
Despre iubirile pe care le-am trait
Despre familia urbana, ca despre un tablou realist, plin de culoare si traire
Despre orasele mele
Despre calatorii
Despre micile lucruri care iti schimba o zi, in bine sau in rau, despre coincidente
Despre toti oamenii care, candva, m-au enervat de m-au innebunit
Despre pasiune
Despre durere, teama si bucurie (in aceasta ordine)

Cu mintea in buzunar, dar niciodata...

Ii rog pe prietenii mei, pe cei din familie, pe cititorii intamplatori sau pe straini (da, da, pe straini), sa nu ma lase sa bat campii. Am io mintea in buzunar, dar sper sa nu ajung niciodata sa scriu pe blog tampenii doar ca sa trezesc niste interes. Brrrr. Din blog in blog am dat de tot felul de dobitocenii care m-au facut sa-mi reconsider pozitia pe net.
Si ca sa nu treaca nici un post fara o informatie (caci asta este scopul meu), la Bcn e mai caldut, ploua si e urat. Afara. Inauntru e frumos.

Jos palaria, mama!

Sa vorbesc cu mama pe messenger este una dintre marile minuni pe care mi le permite dezvoltarea tehnologiei. Chiar daca nu e la fel de personala ca una telefonica, o conversatie pe mess este asa, apropiata. Mie, una, imi lumineaza ziua. Si pentru ca sunt dependenta de computer, dar si pentru ca mi se pare ireal. De cate ori ii explic, in scris, cum functioneaza un anumit lucru de pe net sau din restul computerului (ea intelegand, fara exceptie), ma gandesc ce mama desteapta am si ce deschisa e ea fata de nou si ce multe poate face. Si mi se pare, de fiecare data, incredibil. Jos palaria, mama!

cameraluitudor@bcn

Tudor, noi chiar ne referim la camera unde locuiesc rufele ude si cele pentru calcat ca la „camera lu’ Tudor”. Si ne distram grozav pe tema asta. Misses (pot sa zic asa in loc de kisses si miss you?)!

O zi

O zi grea, inceputa prost, cu o stire nefericita (primit job, dar, de la Romania fiind eu, nu prea pot sa lucrez, probleme cu un moratoriu valabil de la intrarea in UE, ma rog!). Cursul de spaniola bine, dar profa dragutza pleaca in vacanta, asa ca nu va mai veni. Trist. Iubitul, ca sa ma binedispuna, ma invita la pranz la chinezi. Niam niam. Dupa, cu buna dispozitie revenita aproape 100%, mergem in parc, ne plimbam, stam la soare, bem o cafea/ciocolata calda si ne radem bine si frumos impreuna. Obosita de atatea emotii, abia astept sa dorm putin. Doar ca nu ne luaseram chei de la casa, usa s-a incuiat dupa noi... De la 3 pana la 11 fara 20 am pierdut timpul la biblioteca, un targ de bricolaj, in autobuze, intr-o masina pe autostrada, in tren, in metrou in procesul de recuperare a cheiei de la proprietareasa (care, desigur, nu locuia chiar in Bcn, ci la o ora distanta). Obositi, oarecum inghetati, infometati, am petrecut impreuna o zi absolut superba. In ciuda circumstantelor.

Mi amor

Ca sa am de ce sa ma topesc din nou dupa el (sau doar asa, pentru ca e un scump), iubitul meu mi-a cumparat un buchet vesel de flori si m-a invitat la cina in oras...
O seara absolut deosebita, intr-un local de pe aici, cu jamboane atarnate de grinzi si tapas, algo para picar.

De la Irina, 1 pe zi

Azi personajul virtual Lara Croft implineste 40 anisori! A fost lansat pe 14.02.1968.

Would you be my Valentine?

Am invatat la scoala, la ora de engleza, acum vreo 20 de ani... Aveam un iubit pe vremea aia, un baiat brunet, cu ochii verzi si cu voce ciudata, baritonala. Cred ca i-am trimis un biletel (de atunci imi placea sa scriu!) si mi-a raspuns si el ceva dragut. Sau doar mi-a dat o floare?
Ma rog, ca e Valentine's, un cadou, cu drag.

Mama mi-a zis prima "La multi ani"!

Intr-o alta viata

M-am culcat cineva si m-am trezit altcineva. Intr-o alta viata, am trait doar. Iar aceasta alta viata m-a lovit, pe nepregatite, cum nu m-am asteptat. Am gasit un blog printre bloguri care m-a facut sa-mi fie frica de rautatea oamenilor, sa-mi doresc sa nu fi trait niciodata acea alta viata, si, daca s-ar putea, printr-un miracol, sa-mi sterg amintirile.
Dar poate ca viata mea trecuta a fost pusa acolo pentru mine, ca sa pot face diferenta, ca sa pot aprecia ceea ce am si ca sa ma bucur de fiecare zi. Cu el...

Verbe spaniolesti

Am o prietena blonda care e foarte desteapta (si frumoasa si devreme acasa, cred!), care mi-a trimis un link la un site unde pot sa ma benoclez la verbele spaniolesti. Ca io, asa, cuvinte as stii, chiar sa fac poezie, dar nu stiu cum se pot lega ele unele de altele, caci verbele sunt iregulate, au miliarde de terminatii si sunt 100% convinsa ca niciodata n-o sa le inteleg. Dar, datorita/gratie/multumita Carmencitei, am facut un progres. Ma uit cu mare curiozitate pe siteul amintit, doar-doar s-o lipi ceva si de mine.

Pentru ea...

As vrea sa pot scrie asta cu mai mult umor, dar nu este cazul (desi ea era o tipa vesela). In fiecare an, cand bem bere pentru ca se implinesc cativa ani de cand ea nu mai este, imi vine in minte ziua aceea. Si mesajul mamei pe care eu l-am dus la publicare, cum spera ea ca totul sa fi fost o gluma, ca ea se va ridica si vor continua impreuna de unde au ramas...
N-a fost, a fost o tragedie si va ramane asa. Chiar daca timpul vindeca ranile, si, in mare, a facut-o, noi bem bere in aceasta zi pe oriunde ne-am afla. Pentru ea.
Cristina, si mi-e dor de tine tare! Si stii ca unele lucruri nu se schimba niciodata, cum ar fi relatia noastra...

PS. Stiu ca e alaturi de mine pentru ca am avut o zi tare buna azi!

Duminica

Dimineata ma trezesc, ridic ruloul si spun cvartalului meu: “Buna dimineata, Barcelona!” Si Barcelona da cu soare. E frumos! Acum am descoperit ca atunci cand deschid geamul si intra aer luminos, miroase intr-un fel: proaspat. Si-mi place! Ne ducem la plimbare, ca e o zi superba. Si e duminica. A, si n-am fost la biserica ca nu m-am trezit la timp.
Poza a facut-o Cristina. Sau Claudiu, nu mai stiu.

Dedicatie

Imi place asta.

Multumesc, Hellen, ca m-ai invatat sa pun target blank.

Daca as fi fost...

In Romania, oare tot singura pe messenger as fi fost la ora asta? Cum acest mediu de comunicare nu are bariere, singuratatea mea e si mai acuta. E sambata seara, iar eu sunt acasa, in sufragerie, scriu un text. Pentru o revista.
Mi-am pus ochelari de vedere astazi si, spre mirarea mea, am aceleasi dioptrii ca la 15 ani. Si aceleasi dureri de cap. Si eu care traiam cu impresia ca imbatranesc...

Duminica merg la biserica

Mi-a raspuns (mai demult) foarte dragutz preotul paroh al bisericii din Barcelona, asa ca il voi vizita. Despre cealalta incercare pe care am facut-o, trimitand un mail unui reprezentant al comunitatii de romani, nu merita sa vorbesc, pentru ca as inalta acel om la un rang pe care nu-l merita.
Sa spunem doar ca nimeni pana acum nu si-a pus problema ca mi-as fi inventat trecutul, ca as fi creat un CV fals si ca nu as fi cine pretind sa fiu. E de ras, stiu.

Carmen, crevetii?

Nu mi-ai spus ce s-a intamplat cu ei... Or iesit buni sau ce?
Si sa stii ca in seara asta fac si eu, ca mi-ai facut pofta.

Am fost cu rolele!

Ceea ce reprezinta in sine o victorie. Aproape ca am refuzat sa plec din tara fara ele, iar pe J. l-am exasperat de-a dreptul. Intr-un mare final glorios m-am adunat si m-am plimbat prin parc (mai curand prin jurul lui, caci pe alei e nisip - promit poze in we, caci mi-a venit o idee - a miliarda, inchid paranteza). Adica "ne-am", unii cu rotitzele, altii cu adidasii. El mai obosit ca mine, dar eu clar mai bucuroasa.

Barcelona romaneasca

Astazi, din mai multe cauze (plecat mama, plouat cu galeata, lene de iesit de casa) am cautat asociatiile romanilor din Spania (mai mult din Barcelona, normal). Am descoperit niste chestii interesante si anume: societatea emigrantilor se imparte la fel de clar ca si in tara din care ei provin. Dupa dureri de cap la vederea modului in care unii comunica (pe spaniaromaneasca.ro), m-am minunat ca Federatia asociatiilor de pe aici e pe blog (adica n-are un domeniu..., locuieste la fedrom.org) si pagina e un carnat de text interminabil. Ma rog, mi-am luat inima in dinti, am trimis un mail hotarat la oamenii care administreaza numita federatie propunandu-le (mai voalat) sa ii ajut sa curete locul. Apoi am descoperit biserica romaneasca (chiar aproape de casa, si pe net aici sfgheorghe-bcn.com), mai frumusel organizata si am trimis un mail parintelui (n-am fost niciodata credincioasa, dar uite ce iese din emigrare) spunandu-i ca mi-ar placea sa spun sau sa citesc povesti la scoala lui de duminica. Voi comunica rezultatele (daca nu raspunde nimeni la mailuri, o sa ma rad). La final, inainte de temele pentru cursul de spaniola, dau peste ceva curat (desi cam gol): http://catalunya.inforomania.eu. Exista, totusi, o sansa.