Be Italian

Am fost să văd un film, ca de sâmbătă seara. Un film cu amor, cu minciună, cu durere, cu sex. Mi-au plăcut (în această ordine): Roma!!!, Sophia Loren (s-a născut în ’34, dar arată aşa cum nu poate arăta nimeni la 75 de ani, pe bune, de mi-a tăiat respiraţia când apărea în cadru), Daniel Day-Lewis, Saraghina, muzica...
Un film uşor, n-o să pretindem altceva. Dar Roma e Roma, actorii buni, muzica antrentantă (nu ca în „Chicago”, totuşi) şi a venit la momentul potrivit.
Am salivat la Piazza Navona, am oftat la străduţele ude şi întunecate, m-am gândit la ce mă gândesc eu cel mai mult şi anume că nimic nu se întâmplă fără sens. Eu trecut trei ani de când am văzut prima dată Roma, pe ploaie, şi de când m-am îndrăgostit (şi de oraş). Şi „Dacă nu se terminase înainte, acum sigur s-a terminat, Luisa”, cade ca o mănuşă.

Life is music, let's go to sleep!