Lunch time

Am mâncat azi cu colegele mele spanioloaice (pe care le respect, în felul meu) și am ascultat fascinată conversația cu următoarea temă: când v-ați pierdut virginitatea? Noroc că mâncam salată și nu era lichidă, altfel sigur aș fi scuipat când am izbucnit în râs. Dar cum ele deja sunt obișnuite cu faptul că eu sunt „altfel”, practic m-au ignorat.

Cea care a deschis discuția a mărturisit că pentru ea a fost o mare dezamăgire, că a așteptat până la 18 ani (că așa e civilizat?!?) ca să facă pasul, iar tipul a părăsit-o dup-aia (la trei luni, dar na!). Alta a zis că și pentru ea a fost nasol, dar le-a zis prietenelor ei că a fost ge-ni-al. Apoi a apărut în discuție (în timp ce eu băgam tare la salată, să scap de acolo până când îmi venea rândul că nu știu cum aș fi putut răspunde la chestionar – adică știu, dar nici o apă nu m-ar mai fi spălat de păcate!) tema: tu de care ești, de aia care a făcut-o prima dată în pat sau în parcare? Una s-a înroșit de unde am dedus – cu toatele, chiar și eu – că era din ultima categorie.

Acum, despre sex vorbeam și eu cu prietenele (și încă o fac), dar în alți termeni (drept îi și că suntem fete de litere). Și, din câte știu eu, la noi nu s-a discutat niciodată despre o asemenea împărțire a locului de pierdere a virginității. Chiar, care dintre voi sunteți „tipa din parcare”? 

Conversaţie pe bune cu o prietenă

Nu pot s-o citez exact, căci am purtat-o de la serviciu, pe messenger, deci e arhivată acolo (dacă-i trece cuiva prin cap să se îndoiască de autenticitatea ei).

Enervată de situaţia absolut penibilă în care m-am pus singură-singurică acceptând o nouă relaţie nedefinită, complicată şi interesantă cu un tip la fel de complicat şi interesant (definit e, săracu’, poate chiar în exces), îi comunic uneia dintre prietenele mele că sunt „neagră de supărare”. După ce râdem o tură de nefericita alegere a cuvintelor, îi explic cine şi de ce m-a scos din minţi şi decidem, a catralioana oară, de comun acord desigur, că „bărbaţii au alte butoane decât noi” şi că nu are absolut nici un rost să încercăm să-i înţelegem sau să ne imaginăm ce le poate trece prin cap.

Ei, şi în acest minunat context de înălţare sufletească, eu zic că mai bine ne-am da un termen limită până la care să mai încercăm să coexistăm în arii restrânse (relaţii de cuplu, cum ar veni, cu sexul opus), după care să ne căsătorim una cu alta. Ea a zis că mi-a propus demult, dar eu nimic (şi citez: „Batman, batman” – ofer detalii suplimentare asupra acestui important reper cultural în viaţa mea şi a prietenilor mei, doar dacă e cazul, desigur). Şi când i-am zis că peste 10 ani (adică la 45 ai mei) voi fi având, probabil, şi cetăţenie spaniolă, ea zice: „Păi da, să mă scoţi şi că mă mărit cu tine din interes”.

Clasic, Dracula

Bătută în cap de soare, mă îndreptam năucă spre staţia de tren ca să mă întorc în Barcelona, înfometată ca un lup. Un lup care-a stat ca ţăranu’ la plajă două ore şi ceva, bucurându-se de mare de parcă ar fi descoperit America.

Ei, şi se târa lupul pâş-pâş pe trotuar (gândindu-se că bună inspiraţie l-a mai lovit de şi-a pus blugi ca să meargă la plajă, ei fiind acum plini de nisip pe interior, ce cool, ca şi cum ar fi căptuşiţi cu şmirghel – presupun că funcţionează ca un exfoliant natural, de pe Costa Dorada, în fine...) când îi atrase atenţia un poster de îngheţată. Nu, lupul nu mănâncă îngheţată. Dar vede că Frigo produce o îngheţată clasică sub denumirea "Dracula".

Ce i-a atras atenţia lupului năuc de soare a fost aspectul îngheţatei, după cum se poate vedea şi din meşteşugitul print screen realizat de pe site-ul companiei: negru cu roşu.
Sus-numitul lup, chiar dacă n-ar fi fost momentan bătut în cap, tot n-ar fi putut adivina ce gust are negrul înveliş al îngheţatei, de unde pentru interiorul roşu ar fi votat o aromă de cireşe, vişine, ceva. Nicidecum nu este, nu-i aşa, o îngheţată clasică (sic!) cu gust de sânge – bleax, bleax, bleax – scuzaţi, dar lupul înfometat chiar la asta s-a gândit (timp de vreo 30 de secunde). 

Later edit: acum am văzut că are puţine calorii, vreo 50, să o încerc?

Banc

Veverita lipseste o noapte intreaga de acasa. A doua zi vine toata smotocita, cu blana jumulita, vai de ea.
- Ce s-a intamplat? o intreaba sotul.
- Pai m-a prins bursucul, m-a dus la el acasa si 3 zile m-a bursucit intruna.
- Dar tu lipsesti doar de o zi!
- Pai am venit numai sa ma schimb si ma intorc.

Ce ne mai lipsea?

O fată deşteaptă punând în cuvinte ceea ce gândeşte. D-aia mi-e dor, mă frate, de casă, d-aia, pentru trip-uri din astea (şi când de ireal se pupă asta cu claxoanele şi nu-ştiu-cum-le-zice la alea pe fanii Barcei le suflă în draci chiar acum ca să se bucure că a câştigat echipa lor... ceva).

Life's a beach

Am primit pe e-mail un newsletter de la hostelworld şi mă întreb când vine şi aici timpul de beach, că am ploaie şi frig de moment.

Ce am primit pe e-mail

Da la o fostă colegă de serviciu de acum şde ani... Cred că a dat la toţi, ca să exprim aşa.
Cine dracu' scrie astea? Apropo, de ce nu e semnat? Am subliniat unde exprimarea mi s-a părut interesantă, mai ales "instrucţia" 'ceea.


PROGRAMUL ULTIMA SPAGA

Motiunea de cenzura a cetateanului roman

Articol unic: Se reduce cu 25% saracia prin reducerea 100% a guvernului actual
Programul "Ultima Spaga" este o manifestare a cetatenilor liberi prin care isi exprima dezaprobarea fata de incompetenta, coruptia si cinismul guvernului Boc-Udrea condus de premierul Traian Basescu. Prin aceasta actiune le oferim guvernantilor ultima spaga si ii poftim sa ne paraseasca.

AJUNGE!

Ii invitam pe toti cetatenii liberi ai tarii acesteia ca VINERI 28 MAI 2010 ora 18.00 sa depuna o moneda de 10 bani pe trotuarul din fata cladirii Guvernului Romaniei si a Prefecturilor judetene. Haideti sa le dam ultima spaga si apoi sa ne lase in pace!


NE-AM SATURAT:

- sa suferim noi ca sa prospere ei;
- sa fim intaratati unii impotriva celorlalti, cultivandu-ne ura, intr-o tara cu o religie a iubirii;
- sa inchidem ochii la incompetenta, coruptie si dezgustul guvernului fata de propriul popor;
- sa ne vedem parintii, bunicii si prietenii plangand in fata alimentarelor;
- sa vedem profesori, medici, functionari publici tanjind in fata galantarelor din supermarket;
- sa fim stropiti de limuzinele scumpe ale unor analfabeti ale caror unice calitati sunt lipsa de cultura si instructie si apropierea de banul public
Rugam pe toti cei care impartasesc aceste credinte ale noastre sa se alature demersului nostru. Rugam mass-media, partidele politice, organizatiile civice si sindicale sa se alature demersului nostru.
E timpul ca acest guvern sa plece impreuna cu primul sau ministru. E deja ceasul al doisprezecelea. Mamaliga nu mai trebuie sa explodeze inca o data.

Atâta pot

Zilele astea, mă scuzaţi.

"Pusulinele"

Zâmbesc la asta.

Ce mai citim, ce mai cităm

"Cititul te desteapta si sexul te tampeste". De aici.

School prom

Here. Long, but interesting (I particularly liked how the word "tuxedo" is explained).

La radio

Un nene vorbeşte aiurea. De ce spun asta? Pentru că, după ce face de râs o emisiune şi o televiziune (cu detalii despre oră şi titlul emisiunii) care a făcut o eroare de genul (pe burtieră): "Bunica Oanei şi mama Denisei, spune etc.". Am ascultat şi m-am gândit "nasol, nici corectură nu se mai face, mă rog". Ah, omul făcuse poză ecranului (dovada!).
După ce domnul digei pune o melodioară, intervine iar în direct şi spune: "Mi s-a spus că s-ar putea să nu am dreptate, să fie totuşi corect cum scria, căci bunica Oanei şi mama Denisei sunt una şi aceeaşi persoană." În loc să bâjbâie şi el o scuză, aruncă un: "Nu le prea am eu cu evenimentele din lumea mondenă" (citez aproximativ, spălam vase în timpul ăsta, nu am notat). De când e, măi frate, limba română o preocupare mondenă?

Îmi plac

Oamenii care se spală riguros, care se parfumează, care nu mint, care se străduiesc să scrie corect (că nici mie nu-mi iese tot timpul), care ştiu să facă un mişto deştept, care încearcă să nu mă întrebe tâmpenii, care, cu alte cuvinte, îmi respectă inteligenţa (posibilă), deci nu mă insultă tratându-mă ca pe o cretină.
Vă mulţumesc pentru atenţie!

Your mouse

Me: "Can I please touch your mouse? Just to show you the proper shortcut!"
Him: "This sounds very... don't know, sexy." (laughing and looking at me puzzled).
Me: "Because it is."

Cura de slăbit cu boabe de orez

Pentru că demult n-am mai râs atât, zic să împărtăşesc. V. îmi spune revoltat pe mess că dietele sunt o minciună. Io întreb dacă toate aşa, în gaşcă, în fine, ca să nu ne păruim inutil, cer un exemplu.
Şi-mi trimite acest link.
M-a marcat punctul 7 şi finalul punctului 8 pe care simt nevoia să-l şi citez (îmi cer scuze pentru majuscule, dar am zis să nu intervin în original): "SINGURA SI CEA MAI IMPORTANTA RECOMANDARE PE CARE ” MAICA TEREZA ” O ADRESEAZA TUTUROR PRACTICANTILOR ACESTUI REGIM ESTE: “NOROC SI INCREDERE DESAVARSITA”".

9 iunie

Deşi pare că scriu despre D., scriu de fapt despre Johnny Depp. În urma unei dezbateri aprinse la serviciu, cum că Brad Pitt ar fi mai mişto (şi mai tânăr) decât Depp. , la atractivitate n-am ce adăuga (sic!), dar căutând să văd cine e mai tânăr, descopăr că sunt amândoi născuţi în '63, unu' în decembrie, altu' în iunie. Deci nu oricând în iunie, ci pe 9 iunie.

LATER UPDATE: Ups, probleme?

Recidivă

Colega din Belgia (cea de aici) a recidivat azi. Într-o şedinţă multiculturală, pe când şefu' ăl mare (francez, total îndrăgostit de români - dinainte de a mă cunoaşte pe mine) se hlizea grozav că să nu uit să aduc dulciuri din România (că tot mă duc cu treabă), iar eu am completat cu "sigur, aduc ciocolată", ea zice: "Există ciocolată în România?". Şi dă-i, şi râzi! Avem, mă, ciocolată? Şi dacă da, care e cea mai bună (deşi, cum mă duc la Timişoara, mă tentează să le aduc "Pitic", dacă se mai face)? Să-i sparg odată faţa fetii, că începe să mă calce pe bătături.

Ce pereţi subţiri!

Mă gândesc de ceva vreme, în miez de noapte, ascultând fascinată cum cineva sforăie adânc. Încerc să-mi imaginez patul vecinului lipit de peretele bucătăriei. Apoi ascult cu atenţie să nu cumva să fie frigiderul. Într-un final mă prind că e câinele, care doarme la fix 10 cm de mine, sub scaun.

Luminiţa

El: Mi se tot aprinde telefonul, ca şi cum aş fi primit un mesaj, dar nu e nici un mesaj.
Eu: Ţi se descarcă, d-aia. Al meu când se descarcă face aşa.
El: Păi dacă se tot aprinde când n-are baterie, se descarcă şi mai repede. Ce prost!

I am a fairy tale

And when old, I will be a quiet elf.