17 august 2009
O limbă
Azi orice limbă vorbită în preajma mea pare neutră, imposibil de descifrat, de trecut prin logică şi de tranpus în gânduri coerente. Şi în româneşte înşir cuvintele aiurea, ca şi cum n-ar avea aţă suficientă între ele, de mărgele, şi stau spânzurate în neant. Încerc să mă las de fumat, poate sunt halucinaţiile lipsei de nicotină.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
imi dai voie sa rad cu lacrimi?
:)
in semn de solidaritate, nu de alta. ca STIU prin ce treci...
Dacă mă aşteptam ca un om să râdă cu lacrimi, acela erai tu! EVIDENT că ştii (zise ea aprinzându-şi o ţigarăăă, căci atât am rezistat!).
Trimiteți un comentariu