Am uitat că o fost colegă de serviciu de la Bucureşti mi-a zis că nu se mai poate avea încredere în mine dacă m-a părăsit bărbatul, că un amic m-a întrebat ce voi face când spaniolu' se va plictisi de mine (deci ce rost are să mai plec la Barcelona, că oricum voi îmbătrâni, deci vor veni altele mai tinere din urmă, să mă scoată din joc), că mama spune despre nu ştiu cine că "şi-a măritat fata" (???) etc.
Mi-am amintit mai multe pe această temă când am citit comentariile la acest articol. Am 35, aproape 36 de ani, ţara mea mă consideră bătrână şi ratată. Iar eu sunt fericită, de fapt, şi n-aş schimba viaţa mea de acum pentru nici o căsnicie din lume. Nici măcar pentru a Vanessei Paradis.
02 aprilie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Nici nu am putut citi comentariile, sunt atat de idioate incat m-am enervat imediat! Eu sunt o baba cu bebelus! =))
eu sunt bebelusul babei
k
asta ma enerveaza si pe mine. judicativul romanesc. un amestec de ev mediu si ipocrizie de sec XXI. unul din sporturile nationale mioritice. ei le stiu pe toate dinainte sa se fi intamplat, dinainte sa fi avut experiente cel putin similare.
in primul rand, ce ii aia grija de viata ta? a doua, de cand s-au facut nene "madam zelda", de stiu ce se va petrece cu tine? in al treilea rand, cine sunt ei sa te judece?
ratatii si imbatranitii inainte de vreme te considera ratata si batrana. 30's is the new 20's si abia acum incepi sa traiesti viata, pentru ca acum incepi sa o intelegi. s-a acumulat suf. experienta ca sa iei the right choices, sa ai un set de valori etc.
de fapt romanii, ca de altfel toti oamenii, dar unii sunt mai civilizati, reflecteaza problemele proprii asupra celui judecat.
da-i in ma-sa.
Trimiteți un comentariu