Ce-mi place aici: să trecem peste partea cu „uuuuu” (parcă o şi aud pe Amorsito exclamând, da, sunt lucruri care-mi plac) şi să purcedem spre lucrururi serioase: că se bea (mult şi des), că oamenii se împrietesc repede unii cu alţii, că se călătoreşte enorm, că e soare, nisip şi mare.
Ce nu-mi place aici: că există situaţii (cum e cea prin care tocmai am trecut) în care oamenii vorbesc în catalană, eu răspund în spaniolă, ei continuă în catalană şamd. Am încheiat o conversaţie de 10 minute cu o astfel de persoană, în interes de serviciu, el sunând să ceară ceva de la noi legat de un proiect de multilingvism (!). Mrrr!
Asta nu mă face decât să am un respect tot mai mare pentru cei care au bunul simţ să schimbe limba când văd că nu mă descurc cu catalana!
Soc futut (are şi varianta feminină adjectivul ăsta?)!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
ce imi place mie acolo este povestea cu d-na de la casa de bilete de la cinematograf, care te-a asteptat sa-ti dea restul a 2-a zi. Spre deosebire de aici, unde d-na de la bilete de la tnb m-a certat f tare ca nu am citit un anunt de pe usa pana la sfarsit.
Trimiteți un comentariu