Sbj: poezie

De la Carmensita
Sent: Fri, February 22, 2008 4:48:11 PM

„După un anumit timp, omul învaţă să perceapă diferenţa
subtilă între a susţine o mână şi a înlănţui un suflet, şi învaţă că amorul
nu înseamnă a te culca cu cineva şi a avea pe cineva alături nu
e sinonim cu starea de siguranţă, şi aşa, omul începe să înveţe...

Că săruturile nu sunt contracte şi cadourile nu sunt
promisiuni, şi aşa omul începe să-şi accepte căderile cu capul sus şi ochii
larg deschişi, şi învaţă să-şi construiască toate drumurile bazate în
astăzi şi acum, pentru că terenul lui "mâine" este prea nesigur pentru a
face planuri... şi viitorul are mai mereu o mulţime de variante care se
opresc însă la jumătatea drumului.

Şi după un timp, omul învaţă că dacă e prea mult, până şi
căldura cea dătătoare de viaţă a soarelui, arde şi calcinează. Aşa
că începe să-şi planteze propria grădină şi-şi împodobeşte propriul
suflet, în loc să mai aştepte ca altcineva să-i aducă flori, şi învaţă că
într-adevăr poate suporta, ca într-adevăr are forţă, că într-adevăr e valoros,
şi omul învaţă şi învaţă... şi cu fiece zi învaţă.

Cu timpul înveţi că a sta alături de cineva pentru că îţi
oferă un viitor bun, înseamnă că mai devreme sau mai târziu vei vrea
să te întorci la trecut

Cu timpul înţelegi că doar cel care e capabil să te iubească
cu defectele tale, fără a pretinde să te schimbe, îţi poate
aduce toată fericirea pe care ţi-o doreşti.

Îţi dai seama cu timpul că dacă eşti alături de această
persoana doar pentru a-ţi întovărăşi singurătatea, în mod inexorabil
vei ajunge să nu mai vrei să o vezi.

Ajungi cu timpul să înţelegi că adevăraţii prieteni sunt
număraţi, şi că cel care nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai
târziu se va vedea înconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul înveţi că vorbele spuse într-un moment de mânie
pot continua tot restul vieţii să facă rău celui rănit.

Cu timpul înveţi că a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar că a ierta, asta doar sufletele cu adevărat mari.

Cu timpul înţelegi că dacă ai rănit grav un prieten, e foarte
probabil că niciodată prietenia nu va mai fi la aceeaşi intensitate.

Cu timpul îţi dai seama că deşi poţi fi fericit cu prietenii
tăi, într-o bună zi vei plânge după cei pe care i-ai lăsat să plece.

Cu timpul îţi dai seama că fiecare experienţă trăită alături
de fiecare fiinţă nu se va mai repeta niciodată.

Cu timpul îţi dai seama că cel care umileşte sau
dispreţuieşte o fiinţă umană, mai devreme sau mai târziu va suferi aceleaşi
umilinţe şi dispreţ, dar multiplicate, ridicate la pătrat.

Cu timpul înveţi că grăbind sau forţând lucrurile să se
petreacă, asta va determina că în final, ele nu vor mai fi aşa cum sperai.

Cu timpul îţi dai seama că în realitate cel mai bine nu era
viitorul, ci momentul pe care-l trăiai exact în acel moment.

Cu timpul vei vedea că deşi te simţi fericit cu cei care-ţi
sunt împrejur, îţi vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu
tine şi acum s-au dus şi nu mai sunt...

Cu timpul vei învăţa că încercând să ierţi sau să ceri
iertare, să spui că iubeşti, să spui că ţi-e dor, să spui că ai nevoie,
să spui că vrei să fii prieten, dinaintea unui mormânt, nu mai are nici un sens.

Dar, din păcate, se învaţă doar cu timpul...”

Jorge Luis Borges