Idiot's guide to lying

Tensiunea dispăruse brusc. Am închis ochii, i-am deschis, am privit tavanul, abajurul de orez, oglinzile caraghioase de pe perete. Nu mai era, tensiunea dispăruse. De vineri, o simt iar. Pot să produc o mică revoltă interioară, dar n-o să ajute la nimic, deja ştiu. Tensiunea o să rămână acolo. Pentru că nu ştiu încotro să-i cer să se ducă.
Cineva m-a minţit (am nevoie de un ghid stilistic, de un „idiot’s guide”, de ceva care mă poată face să înţeleg de ce mint oamenii). Nimic mai comun, probabil mi se întâmplă în fiecare zi, dar nu mă prind şi trăiesc liniştită, cu zâmbetul meu tâmp pe buze, bucuroasă de soare, de ce va veni, de planuri, de oameni. Dar uite, acum m-am prins. Şi m-am trezit iar cu tensiunea asta în minte, care-mi paralizează voinţa, mă scoate din răbdări. Nu trece niciodată, lăsaţi-mă cu prostiile, nu trece şi pace. Mai bine mă împrietenesc cu ea, dacă o ajuta la ceva.
Altfel, sunt bine!