Am două pentru azi

Dar cum mi-e lene, fac doar una.
8 martiele trecut petrecut fără Amorsito n-a fost rău, dar ar fi fost mai bine cu ea. Mă rog. Mi-am amintit cu nostalgie de ţigările medicinale (ia să vedem, cine se mai chinuie să se lase de fumat în afară de vară-mea?), de roata de la Matizul lu' Cher schimbat cu Rux, de, de, de şi de (alea care dor le las anonime).
A nins în Barcelona, ceea ce rar se petrece, a nins ca porcu' câteva ore şi s-a depus pe jos, pe sus, pe motocicletele oamenilor, care apoi au căzut cu ele în intersecţie!
Era cât pe ce să cad şi eu, tot pe jos, urcând în sus spre casă, dar n-am căzut. Am căzut într-un bar de fiţe, în cartierul meu de fiţe, unde am băut un vin de Navarra (că de Rioja mi s-a luat - ia să vedem, cine ştie să mă contrazică aici, cu denominările!), am mâncat nişte bombe aproape la fel de bune ca acelea din Barceloneta şi apoi am parcurs cu mare atenţie prima lecţie de catalană (am mai început un curs, prin vară, dar s-a terminat brusc, prin plecarea pe nepusă masă a profesorului în Brazilia, cu promisiunea că-mi aduce un magnet la întoarcere). Alte probleme 8 martiele trecut n-a ridicat, nici n-a scăpat pe jos, drept care nu există explicaţie pentru ce mă târâi eu pe aici făcându-mi curaj să compun bagajul pentru călătoria în ţările reci care mă aşteaptă mâine. Fins dema!
Din motive necunoscute, această melodie îmi aduce aminte de poetul meu preferat, ai cărui cartofi prăjiţi au rămas imortalizaţi doar pe o hârtie galbenă Made in USA, într-un dosar dosit undeva, am uitat unde, într-una dintre casele mele.


Şi să cităm un alt poet pe care sper să-l întâlnesc curând, spre disperarea lui Amorsito, cu care începui şi închei, rotund ca un scenariu, cum se învaţă la un moment dat la şcoală. Dada, la şcoala de demoazele care ajung să recite pe de rost tâmpenii cu votcă şi vinuri. Valentina-Levantina a terminat demult (cu) şcoala asta.
În fine, nu-l găsesc pe citat, dar e cam aşa: Iubito, s-au terminat ţigările, trebuie să ne despărţim.