Anul ăsta

Pe când lucram cu Daniela, la 121.ro, am învățat să-mi fac rezoluții de an nou. Și m-am ținut de idee. Se apropie finalul de an – pentru mine, un pic mai repede, căci a fi în România mă scoate din ritmul meu, mă trimite într-o lume ușor de basm, cu zăpadă, oameni buni și fără griji (viața mea reală nu e chiar așa, țin să precizez!) – și mă adun pentru anul viitor.

Pe moment, însă, am multe gânduri despre anul care a trecut. A fost un an straniu, cu multe lupte interioare, un an frumos și cald, cu mulți, mulți oameni de calitate. A fost un an pe care l-am petrecut – aproape jumătate – în România sau cu „oamenii mei” (care sunt români...). M-am revăzut cu prieteni dragi (cu unii după 20 și ceva de ani!), mi-am reevaluat trecutul și mi-am pus noi cărămizi pentru viitor. M-am regăsit cu mare drag pe mine însămi după foarte mulți ani de dureri și tristeți și chinuri (să ne înțelegem, nu mă plâng, doar mă bucur că sunt cine sunt acum).

Am trecut prin dileme grave („mai stau?”, „mă întorc?”, „unde plec de aici?”), am acceptat provocări ciudate (o relație cu termen-limită, orar de lucru de 12 ore...) și am făcut multe poze în multe locuri frumoase. Am strâns din dinți când majoritatea prietenilor mi-au spus că-s nebună să cred că pot face ceea ce cred că pot face la anu’ și mă bucur că nu le-am tras (încă) un șut în fund („dacă nu-mi iese, nu-mi iese, dar lăsați-mi aripile în pace, ce vă mănâncă undeva să mi le tot tăiați?”).

Să vină 2013, deci, că sunt pregătită!

Go to the theatre, for God's sake!

‘Stop doing that!’; ‘I’m not doing anything!’; ‘Yes, you are. That annoying gesture with your mouth.’; ‘But, but...’

The guy coming towards me on the side walk gave me a strange look. I was talking to myself (again). My only luck is that my language is difficult to understand (I’m Romanian).

I’m basically taking to myself when I see something nice, a building, a picture, a book and there's no one around to share to thought to. I manifest my desire to watch a film, to go to a theatre play or to the opera. Out loud, in my own language.

My normality was never an issue (at least for myself – I’m pretty sure my peers have their own ideas on that, but well...). I went to see ‘Bonkers!’ in confidence, knowing that it is for my type of people.

Guess what? It was! Go see it until it disappears, they play two more representations, next week-end, on the 17^th and 18^th of November in Barcelona, calle Julia Portet 5 (details here). 

'Bonkers!' by ProjectB at Centro de Arte. Mutuo (Julia Portet 5, Bcn)

Please tell them that their pills worked wonders for me. Look up for Jacobs and his group, they will know what to prescribe to you. Just don’t miss it! ‘You’ve already said that!’; ‘No, I haven’t...’; ‘Yes you did’; ‘Oh, just leave me alone. One of these days, I’m gonna get myself another interior voice, a friendly one’; ‘Shut up, woman!’

Pain...

Changes people.

Mushy me

Am furat-o de la Kalimero, că m-a inspirat. Devin mushy mushy.

Când va fi să mor, vreau să pot răspunde cu DA la toate întrebările de mai jos:

1. Ai fost bună cu tine?

2. Ți-ai asumat riscuri?

3. Ai râs și te-ai învârtit în soare?

4. Ți-ai urmat instinctul?

5. Ai dat fără să aștepți nimic în schimb?

6. Ai iertat și ai șters totul cu buretele?

7. Ți-ai împlinit visele?

8. Te-ai legat cu adevărat de cei din jur?

9. Ți-ai permis să fii liberă?

10. Ai învățat să iubești?

Evanghelie la plajă

Între „Evanghelia după Isus Cristos”, gândurile legate de evenimentul de aseară și gălăgia produsă de grupul mare de spanioli cu copii care mi s-au așezat cu prosoapele practic în cap, când m-am trezit cu nisip pe mine nici n-am mai tresărit. Puștiul se uita hlizindu-se la mine, cu o naivitate și o tandrețe pe care nu reușesc încă s-o înțeleg (cine știe dacă o voi înțelege vreodată). Aș fi putut să mă enervez, dar nu m-am enervat. Mama lui l-a luat repede de lângă mine spunându-i – în catalană – să lase oamenii în pace. Nu mi-am mai dezlipit ochii de pe straniul cuplu, mamă și fiu, în cele câteva ore care au urmat.

Înaltă, tânără, tunsă aproape chilug, cu mișcările de panteră pe care le cunosc atât de bine, avea în ochi o tristețe care trecea dincolo de lentilele negre ale ochelarilor de soare.

Nu avea corpul pe care noi, albele, îl invidiem atât de mult: mușchi bine definiți, osatură perfectă, dinți aliniați și strălucitori. Avea sânii mici, picioare lungi, dar cu multă celulită, piele cu multe imperfecțiuni (nu netedă, cum eram eu obișnuită). A terminat sticla de vin roșu cât a stat pe plajă (venise cu ea desfăcută, în mână) și a făcut tot ce-a putut pentru a-și opri fiul din a (mai) face tâmpenii. I-a reușit când l-a lăsat să golească întreg conținutul cremei de plajă pe care, cu mult spor, și-a întins-o pe piele, într-un strat gros, care l-a transformat într-o mică maimuțică albă.

Am privit-o cu tristețe, mi-ar fi plăcut să mă împrietenesc cu ea, să aflu ce i s-a întâmplat de a deprimat-o într-atât... Și, mai ales, să-i spun că totul o să fie bine. Până la urmă...

22 de ani

Am un prieten de 22 de ani. Lumea pare a lui, pentru că încă nu știe că nu e. El încă nu știe ce înseamnă disperarea că ai investit în ceva ce n-a meritat, că ai luptat pentru ceva care a fost o himeră sau că ai crezut în ceva ce nu a existat.

Mă uit la el cu ochii mari, cum trăiește o viață care, de la înălțimea vârstei mele, pare tristă, dar care pentru el e genială.

Îmi place să-mi petrec timpul cu el pentru că-mi reamintește de o altă realitate, pe care am uitat-o (ce mai, nici nu mai știu c-am cunoscut-o).

Sper că prin „simpatie” să mă molipsesc de la el. Și să zâmbesc iar din orice și să cred orice.

Que mojarse es crecer...

"Y aunque te haga calor
vete igual por el sol
que la sombra está bien
pa'los blandos de piel
que les pique el sudor
Si le da por llover
no te dé por correr
que mojarse es crecer
y corriendo entre charcos
te puedes caer."

Don Juan

A wonderful guy woke me up on Sunday morning with this song. I'm still smiling.

I am not a racist

There are things that change your life forever.

Sorry about the layout

I tried something, I didn't make it and now I'm too sleepy to fix it. Maybe tomorrow. Please excuse the mess. :D

Good evening Romania, good evening Budapest!

Well, it happened. Someone asked me today, when hearing I'm Romanian, if I'm from... Budapest. Grin!

Balance

"Lately, this balance has been off for you, and responsibilities and hard work have dominated your life. You may have felt that, at times, that life is a never-ending series of demands, and you may have wondered if this was to be how life would be from now on. No, dear Libra. Things will improve, and actually, parts of February will dotted with bright spots of happiness." (Astrologyzone)

As I previously stated, this is going to be a good year!