Pe când lucram cu Daniela, la 121.ro, am învățat să-mi fac rezoluții de an nou. Și m-am ținut de idee. Se apropie finalul de an – pentru mine, un pic mai repede, căci a fi în România mă scoate din ritmul meu, mă trimite într-o lume ușor de basm, cu zăpadă, oameni buni și fără griji (viața mea reală nu e chiar așa, țin să precizez!) – și mă adun pentru anul viitor.
Pe moment, însă, am multe gânduri despre anul care a trecut. A fost un an straniu, cu multe lupte interioare, un an frumos și cald, cu mulți, mulți oameni de calitate. A fost un an pe care l-am petrecut – aproape jumătate – în România sau cu „oamenii mei” (care sunt români...). M-am revăzut cu prieteni dragi (cu unii după 20 și ceva de ani!), mi-am reevaluat trecutul și mi-am pus noi cărămizi pentru viitor. M-am regăsit cu mare drag pe mine însămi după foarte mulți ani de dureri și tristeți și chinuri (să ne înțelegem, nu mă plâng, doar mă bucur că sunt cine sunt acum).
Am trecut prin dileme grave („mai stau?”, „mă întorc?”, „unde plec de aici?”), am acceptat provocări ciudate (o relație cu termen-limită, orar de lucru de 12 ore...) și am făcut multe poze în multe locuri frumoase. Am strâns din dinți când majoritatea prietenilor mi-au spus că-s nebună să cred că pot face ceea ce cred că pot face la anu’ și mă bucur că nu le-am tras (încă) un șut în fund („dacă nu-mi iese, nu-mi iese, dar lăsați-mi aripile în pace, ce vă mănâncă undeva să mi le tot tăiați?”).
Să vină 2013, deci, că sunt pregătită!
19 decembrie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu