Ea îi spusese lui
ceva și el s-a supărat. Când am urcat eu în autobuz, stăteau deja la două
rânduri de scaune distanță, ea în față, el în spate. Ea striga peste umăr, ca
și cum ar fi avut o conversație absolut normală cu el. După o vreme, a tăcut. A
reînceput să vorbească pe un ton blajin, spunându-i: „Vino lângă mine, Miguel.”
El, nimic.
Ea insistă, dar
pe un ton liniștit și ușor șăgalnic: „Hai, vino! Te-ai supărat?”. El, ridicând
tonul pe măsură ce repetiția își vedea de drumul ei, nestingherită: „De ce m-aș
supăra? De ce m-aș supăăăăraaa? Deee ceee m-aș supăăăăăraaaa?”.
Ea, pe cel mai
liniștit ton din lume îi replică: „Hai lângă mine și gata!”. Și el a venit. Restul
călătoriei și-au petrecut-o ținându-se de mână și șușotind. Aveau maxim 14 ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu