Se spune că învățăm
câte ceva din fiecare situație prin care trecem în viață. Așa o fi. Azi i s-a oferit unei colege de serviciu (în cadru festiv) un cadou și o felicitare drăguță, căci se mărită în
week-end. Și în timp ce ascultam urările care i se făceau (ceva din Octavio
Paz, cu căsătoria e un vertigo de bunăvoie), mi-am amintit că acum zece ani, era
într-o vineri, mă pregăteam să mă mărit. Pe 15, that is.
Au trecut zece
ani de atunci și cinci de când sunt divorțată; încă nu mă pot gândi la două
lucruri mai benefice în viața mea decât acestea două (poate doar faptul că
cineva m-a făcut să plec din țară, acum aproape patru ani), și mi s-a părut
ironic că ele sunt legate de același om.
Descoperirea m-a
făcut să mă întreb dacă nu cumva există oameni buni în viața noastră și oameni
răi (mă refer aici la ei în sensul de „toxic”).
Dacă e așa, o să consider că
este un semn faptul că fix azi m-am apucat să închid o ușă care mă lega de alt
om. Nu e rău pentru un deceniu, am realizat niște chestii dintre care cea mai
importantă e că pot să accept sau nu diverse situații. Eu zic că m-am
descurcat. Să bem în cinstea mea!
Un comentariu:
Daca ai realizat asta si o pui in aplicare sa stii ca este mare lucru!
cu drag,
Laura
Trimiteți un comentariu