Acum trei ani și ceva, dintr-un Carrefour, la insistențele mele
ne cumpăram un aspirator (da, eram parte dintr-un „noi” atunci). L-am luat pe
cel mai ieftin, din varii motive, iar cel pecuniar nu a fost cel mai important,
ci a atârnat mult în balanță faptul că „unii” dintre noi nu vedeau rostul
(trăiseră bine-mersi fără el, ani de zile; deh, tradiție de familie).
Aspiratorul cu
pricina e un jaf, un jeg, o teroare pentru cel care-l folosește. Tubul e de
plastic, din mai multe bucăți, cablul relativ scurt, roțile nu se învârt
aproape deloc, ce să mai vorbim, o tâmpenie de mașinărie.
M-am mutat de
două de atunci, a doua oară fiind absolut convinsă că trebuie să scap de el
(cred că speram, în secret, să se defecteze naibii, să nu fie nevoie să-l
arunc).
De câte ori îl
folosesc mă umplu de draci, face un zgomot de-mi ridică tot blocul în picioare,
huruie pe parchet și „trage” greu (praf de pe parchet, da?, nu chestii elaborate
de pe mochete și alte bălării).
Azi, luptându-mă
pentru a catralioana oară cu el am avut o revelație: sunt masochistă, zău, să
mă pun singură (sau să mă complac – ce cuvânt potrivit pentru situațiile în
care mă afund singurică!) în situații repetitive care mă scot din fire.
Așa că mă voi
duce să-mi cumpăr aspirator, ce pisici!
4 comentarii:
Sper ca ti l-ai cumparat deja!
Ei, nu, asta a fost duminică seara, revelația! Era totul închis...
cumpara unul, baga amintirile in aspirator si arunca-l !
eu mai nou fac selectie in dulap, ca deh schimb marimimea( cu una mai mare) si am ajuns sa dau peste lucruri frumoase dar purtate intr-un anumit meoment cu o anumita persoana asa ca le-am dat ! ras tot, asa da curatenie!
Laura
@Laura: Bună idee!
Trimiteți un comentariu