Am ieșit azi să
beau cafea într-o piață (nu prea ies eu în timpul serviciului, dar e un moment
mai dificil în viața mea și fac și eu ce pot să trec peste el) și stând eu acolo,
cu țigara în mână, mi-am amintit că acum doi ani făceam exact același lucru: mă
refugiam în mica piațetă ca să mă reculeg, să pot face față serviciului și să
uit că viața mea (așa cum o știam) se destrăma într-un ritm amețitor.
Acum doi ani,
veneam la lucru ca un zombie, căci îmi petreceam nopțile certându-mă cu fostul
meu iubit. Eu vroiam să ne despărțim pentru că mă făcea să sufăr, el vroia să
fim împreună pentru că eu eram „nebună”, el nu considera că mă face să sufăr.
Îmi dezvoltasem o
dublă personalitate, eficientă la serviciu, chinuită acasă. Întregul proces de
despărțire a durat șase (da, șase) luni (nu e ușor să te desparți de o persoană
pe care o iubești, iar dacă vreunul a reușit, acum e momentul să-mi comunice
rețeta).
Spre final
începuse să nu-mi mai pese de discuții, le purtam automat, mă enervam și gata.
Nu mai mâncam, deci arătam super-beton și nu știu de unde până unde începusem
să flirtez cu un băiat de la serviciu.
Azi, în piațetă,
încercam să mă conving (pentru a miliarda oară!) că am făcut bine să rup orice
legături fix cu băiatul acela care acum doi ani fusese colacul de salvare din
mocirla în care trăiam.
Măcar am o viață
rotundă și haioasă... Vai, cu ce simț al umorului deosebit mă onorează soarta! Încântată,
doamna Soartă, râd grozav, aproape cu lacrimi!
6 comentarii:
Eu zic sa te uiti la piata aia si sa cauti o statuie, ceva pe care sa iti concentrezi atentia. S-ar putea sa fie ceva acolo care stie mai bine cum e cu doamna Soarta. A, si alt sfat semi-garantat (la mine a mers destul de bine, cu toata drama), daca nu vrei alt flirt, banii s-ar putea sa aduca o alinare de moment, cu conditia sa te concentrezi pe hartie, nu pe ce poti cumpara cu ea. Gandeste-te ca libertatea e un bun pe care banii (pastrati, nu cheltuiti) il aduc adesea mintii, in timp ce iubirea ne cam incatuseaza :D Enjoy, ai scapat de niste lanturi, oricum ai da-o. Si iubire va mai veni.
@Anonim: Mulțumesc, nu răspund acum că am obosit de atâta libertate și aș spune doar tâmpenii.
Eu, din experienta personala, ti-as spune sa iti stabilesti un obiectiv si sa lupti pentru el, uitand astfel de celelalte neimplinii ce au depins sau nu de tine. Nu stiu daca asta este solutia justa, dar cu siguranta te ajuta... Si eu sunt emigrata, si eu sunt singura, si eu sunt, asa cum sunt, dar incerc sa imi dau un sens vietii, chiar daca, asa cum bine spune U2, I still haven't found what I am looking for..
Anonimo, mulțumesc. E doar o perioadă, sunt obosită. Imigrarea nu mă deranjează tare, ci pur și simplu am obosit. Aveam obiective, le-am cam pierdut pe drum. Dar vor veni altele, fără îndoială. Cine ești?
Un alt tratament care functioneaza (temporar) chiar si in conditii de oboseala psihica, cred ca e lectura si sportul, ambele in aer liber. Cat despre cine sunt...hm... dintr-o alta peninsula europeana, inginer de meserie, scoprion de zodie :)
@Anonim, ești drăguț/ă, dar sfaturile tale erau bune acum câțiva ani. Been there, done that. Cititul nu mă va obosi niciodată...
Frumos la tine în penisulă?
Trimiteți un comentariu