Acum mulți ani, într-un aprilie cald, D. îmi
spunea să am răbdare, că o săptămână nu e mult. Să nu produc panici și să nu
mai cred că e sfârșitul lumii. Aproape 20 de ani mai târziu (ei, nu chiar, dă
mai bine la efectul artistic, 18 suna aiurea...), am o săptămână de răbdare. Mi-am
dat-o singură, să văd dacă pot. Produc panica după aceea (vaaaaai, sau poate
n-o mai produc deloc, cum ar fi?)
12 aprilie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Iti tinem pumnii, sa rezisti o saptamana. Mai e putin... pe urma poti sa pui deadline inca o saptamana. :)
Trimiteți un comentariu