Magazinul meu de vise

S-a închis cu ceva timp în urmă. În ciuda eforturilor făcute de diverși de a-l redeschide, el a rămas cu obloanele lăsate, parcă ușor întredeschise, așteptând vremuri prielnice. Să vină, acum!

Din nou despre imigranți

Locuiesc în apartamentul acesta de un an și jumătate. Este într-o zonă de fițe din Barcelona (Sant Gervasi). Nu e ideal, dar m-am mutat pe fugă, într-o stare de puternică depresie și nu am avut multe opțiuni. Clădirea din față e foarte aproape, la aproximativ șase metri de a mea. Pe ambele mele geamuri se vede acoperișul unui balcon, exact la nivelul meu, plin de murdărie, haine căzute de pe alte balcoane și gunoi aruncat de locatarii de sus (îmi amintește de periferia Berceni-ului, anii 2000 – 2001, când locuiam eu acolo). Singurii care au acces acolo – cu un pic de efort, trebuind să sară de pe balconul lor pe acoperișul menționat – sunt vecinii chiar de vis-a-vis. Până acum au locuit acolo niște baltici (n-am identificat din ce țară), niște francezi și acum, de curând, s-au mutat un cuplu de marocani care au în jur de 25 – 30 de ani. Ce credeți că fac ei as I write? Au curățat mizeria (punând-o în pungi de gunoi), iar acum dau cu mopul, să fie curat (el, adică, că e mai curajos să stea pe acoperișul ăla). Dragilor, respect profund!

Colin

Last night I watched a movie about a little boy whose parents were rather busy, therefore he was raised by an army of nannies. He had two brothers, a “special” one, with disabilities, and an older one who bullied him (or more tormented him mentally). He was forced to use his right hand instead of the left one; he was forced to ignore his passions and to borrow the ones of his father. He had no friends when the movie starts. He stammered. The most beautiful movie I’ve seen last year is with Colin Firth: “A Single Man”. This one is also with Colin Firth: it is called “The King’s Speech”. He plays King George VI of Britain.

En el bus

Una chica le decía a su amiga: "Una aplicación de iPhone muestra donde dan condones gratis en Nueva York”.

Photo

From here

Românca a pierdut

Știu, e straniu. Apartamentul cu pricina nu a putut fi al meu, deși, citez din memorie explicația doamnei de la agenția imobiliară: „Am insistat, i-am explicat proprietăresei că pari corectă și serioasă și că eu însămi, dacă aș avea un apartament ți l-aș închiria.”.
Nu știu dacă se vor muta ghanezii acolo (dar cred că ei erau oricum din alt film), dar eu cu ei chiar n-am nimic.

Pactul de prietenie româno-ghanez

Mi-a trecut prin cap să mă mut din apartamentul acesta (și încă nu în al meu, căci nu-mi permit pe moment – sau nu m-am hotărât, nu știu exact). Ei, și mă dau pe net în acest scop încă din octombrie.

Vineri, cum telefonul meu super-cretin și cu personalitate s-a gândit să se descarce în timpul nopții (fără să bip sau ceva), m-am trezit ca scongsul la 10, am sunat la lucru și am zis că vin și eu, cândva, după care mi-am băut liniștită cafiaua. În acest interval am găsit în spațiul virtual un apartament care din descriere (nu din poze) avea ce-mi trebe mie: lumină.

Sun, îmi dau întâlnire cu Montse pe seară, la 7.30 și gata. Văd apartamentul, cad pe spate datorită faptului că se vede Tibidabo din el, decid că-l vreau, îi spun asta sus-numite Montse, care-mi recomandă să sun ACUM la sediul firmei. Ceea ce și execut. Nu numai că nu răspundea nimeni, dar suna veșnic ocupat (a se imagina următoarea situație: eu pe stradă cu Jacobs, el vorbind, eu redial-ând, hăhăindu-ne de ridicolul situației, apoi eu, tot cu el, într-un bar mișto de Raval holbându-ne la telefonul meu de pe masă care făcea redial singur).

Trece sâmbătă, trece și duminică, când mă decid că-l vreau pe apartament, când mă decid că nu-l vreau, cert e că azi dimineață – luni – ajung pe „nu”. Sună mobilul, Montse, care-mi spune că are mai mulți vizionatori (cum se zice, de fapt?) pentru apartamentul cu pricina, dar că a văzut că mi-a plăcut și că na, dacă-l vreau, să zic acum. Eu nu pot să zic acum, dar pot să sun la actuala mea proprietăreasă să torn o minciună (că un prieten se mută dintr-un apartament etc.) și să aflu în cât timp mă pot tira. Se ajunge la concluzia ca într-o lună, drept care sun la Montse și zic că vreau apartamentul cu pricina.

Acestea fiind spuse, mă apuc să-mi adun actele, să mă împrumut de down payment (căci al meu e blocat în apartamentul de acum) șamd. Ocazie cu care compania descoperă că eu am doar contract temporar și se oferă să-mi facă indefinit/nedefinit (cum o fi în limba lui Caragiale, că m-am încurcat). Ei, și la ora șapte mă trambalez plină de emoție la sediul agenției unde o duduie cu fusta scurtă de blugi foarte murdară și rădăcini nevopsite de vreo două luni mă chestionează despre de toate.

Trec cu bine testul, sunt îmbrăcată frumușel, business-chic, cu rimel la ochișori și parfumată, când se ajunge la „și apoi o să vedem dacă te acceptă proprietarul”. Eu întreb dacă sunt singură în cursa pentru acest apartament, știind că, în caz de comparație, pașaportul meu nu face față, la care ea zice că nu crede că fie cazul să-mi fac probleme pentru așa ceva.

Și pentru că sprânceana mea ridicată i-a dat de știre că am eu îndoielile mele și că știu eu ce știu, a completat: „Nu e chiar așa. Mai înainte am avut aici, la birou, doi băieți – pentru alt apartament -,  s-a grăbit să adauge, din Ghana. Negri-negri. Dar bine îmbrăcați și curați.”

Mi s-a lăsat sprânceana în jos și m-a apucat hlizitul. Ghanezii, să ne înțelegem, sunt săracii Africii. În anii ’80, în Nigeria s-au executat mișcări de stradă pentru a convinge guvernul de atunci să nu-i mai lase să emigreze la ei în țară. Știu eu din sursă sigură!

Hai noroc și Happy Valentina! Vă țin la curent cu evoluția luptelor româno-ghaneze.

For sale

Really, now... I just got into this set of google generate commercials.

I promise!

Timpul a trecut

Sunt o comentatoare, știu. M-am trezit în țara asta pe nepusă masă, mi s-a promis Occidentul (iar aici nu e chiar așa), iar la plecarea din țară îmi mergea bine pe plan profesional: primisem o ofertă să fiu redactor-șef la o revistă de sănătate și alta de redactor-șef adjunct la o faimoasă revistă de modă - le-am refuzat din prea mult amor pentru un băiat. Pentru mine timpul s-a oprit în loc atunci când am încetat să mai fiu ziarist, iar momentul în care s-a întâmplat era cumva de vârf. Azi am făcut curat printre reviste (erau prea multe) și, înainte de a le duce la reciclat, am răsfoit și citit două Elle-uri. Subțiri (dar știam că e criză în media din România), cu pictoriale de modă la fel de interesante (sunt fan declarat al lui Maurice), bune. Nu le-am citit, le-am parcurs pe diagonală. Mi-a atras atenția un text pe o poză care spunea ”segvență” și nu-mai-știu-ce și, după titlul „Primul caz de HIV vindecat”, propoziția „E un moment istoric în medicina umană”. Trist!

De ce sunt spaniolii Zen

Cică în Spania există 0,0(0)1% (nu știu cât la sută, estimez și eu cu perioada – sau aia am intenționat, cel puțin) de cocaină în atmosferă, care se transmite pe calea bancnotelor. D-aia sunt ei Zen și eu nu, că n-am niciodată cash la mine. Pam-pam! LATER UPDATE: Cârcotașilor (că știu că am și obsedați printre cititori), n-am verificat informația (nici măcar dintr-o sursă, darmite din trei). Dacă e o legendă urbană, eu o promovez, că mi se pare coolă.

Chipul

Ne purtăm toate viața inscripționată pe chip. Masca asta ne trădează ca o nerușinată de fiecare dată când ceva greu ne trece pragul. Ne trădează, zău așa, ne trădează.

Survival Tactics

"I used to think I could never survive without you. Now I know that without you is the only way to survive."

Mda

"Who's Victoria?", the doctor asked. "The woman he loves", answered the wife. From Grey's Anatomy

Now?

Photo: "

"

Brux

Ce nu contenește să mă uimească la Bruxelles este faptul că au în trenuri afișele alea geniale cum că nu-i frumos să-i deranjezi pe vecini cu volumului MP3-ului tău, cu tonalitatea ridicată a conversațiilor tale telefonice și nu mai știu ce. De fiecare dată când mă nimeresc acolo am un adevărat trip legat de care ar fi noua față a Spaniei în cazul în care s-ar confrunta cu asemenea... idei. Altfel, drăguț oraș, geniale restaurante și braserii, frig de înțepenești.