Timpul a trecut

Sunt o comentatoare, știu. M-am trezit în țara asta pe nepusă masă, mi s-a promis Occidentul (iar aici nu e chiar așa), iar la plecarea din țară îmi mergea bine pe plan profesional: primisem o ofertă să fiu redactor-șef la o revistă de sănătate și alta de redactor-șef adjunct la o faimoasă revistă de modă - le-am refuzat din prea mult amor pentru un băiat. Pentru mine timpul s-a oprit în loc atunci când am încetat să mai fiu ziarist, iar momentul în care s-a întâmplat era cumva de vârf. Azi am făcut curat printre reviste (erau prea multe) și, înainte de a le duce la reciclat, am răsfoit și citit două Elle-uri. Subțiri (dar știam că e criză în media din România), cu pictoriale de modă la fel de interesante (sunt fan declarat al lui Maurice), bune. Nu le-am citit, le-am parcurs pe diagonală. Mi-a atras atenția un text pe o poză care spunea ”segvență” și nu-mai-știu-ce și, după titlul „Primul caz de HIV vindecat”, propoziția „E un moment istoric în medicina umană”. Trist!