26 ianuarie 2011
5
Astăzi a fost ziua a 5-a (Fairy zice că m-am încurcat, și dacă e pe așa, ce să mai numărăm?).
M-am gândit absolut toată ziua cât de cool ar fi să fumez, să simt gustul mentolat (dada, fumam mentolate, după ce, prin 1998, am citit în revista „Avantaje” că așa te poți lăsa, trecând pe astea pe care nu le suportă nimeni – ei, ce să vezi, surpriză!, mie mi-au chiar plăcut), să-mi aprind țigara. Un tip cerea la oameni pe stradă foc și m-am gândit că aș putea să-i ofer eu. N-aveam, evident. Căci eu nu mai fumez.
Ei, una peste alta, am supraviețuit. Să vină cea de-a șasea zi, zic.
LATER UPDATE: Încă-mi vine să fumez! N-am ce (adică am, dar nu aia vreau).
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Draguta,
1. nu mai numara, nu te ajuta sa scrii pe blog "inca imi vine sa fumez", cred ca e mai simplu sa ignori dorinta daca nu vorbesti despre ea constant.
2. metoda lui Carr functioneaza, pe mine m-a ajutat, asta dupa ce am trecut peste tot bullshitul american motivational
3. cred ca ar trebui sa te consideri norocoasa
4. pune banii economisiti intr-un borcan si cand se strang destui fa ceva dragut cu ei
5 eu ma gandesc zilmnic cat de bine imi este sa nu fumez
O gramada de lume o sa-ti spuna ca nimic nu functioneaza, that is bullshit as well.
succes :)
Trimiteți un comentariu