Definesc în mod normal "umilinţă" faptul că cineva m-a pus - intenţionat - într-o situaţie de inferioritate, recte "m-a umilit".
Dar cred că nu asta aş vrea să fie umilinţa, ci ceea ce spunea Bogda acum câteva luni, pe o stradă lată din Cluj: umilinţa e puterea de a înţelege că nu poţi absolut orice. Umilinţa înseamnă să te simţi vulnerabil şi... uman. Nu se învaţă, dar se redescoperă.
Cineva mi-a spus mai demult un citat comun, al cărui autor nu l-am recunoscut. Era Isus. Nu l-am citat (şi nici citit) niciodată pe Isus. Oare trebuia?
27 octombrie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Sunt de acord cu definiţia din prima parte; cât priveşte partea a doua, seamănă mai mult cu "smerenie" ( smirjanja = liniştire, potolire, în limba slavă ); Isus nu ne cere să ne umilim, sau să umilim; El ne cere smerenie...
Aşa e, smerenie...
Trimiteți un comentariu