Bucurie, turism, tinerețe

Am văzut prin presa românească câteva articole ca acesta care se plâng de faptul că se vor construi săli de sport prin orașele țării (știu și eu că altele sunt prioritățile țării, dar, ca idee, nu e rău să se înceapă de undeva).

Asta este una dintre principalele diferențe pe care le văd între țara Spania și țara România (și acum urmează o maximă frivolitate): aici băieții de vârsta mea sunt în formă fizică bună, aleargă, merg cu bicicleta, fac fitness. În România, băieții de vârsta mea arată ca și cum s-ar pregăti să iasă la pensie și, cum cineva mi-a comunicat, li se strică pantofii doar la partea superioară, unde se îndoaie de la atâta ținut pe ambreiaj.
Aici e important să faci sport și ai și condiții: un abonament la “sală” (majoritatea au piscină și saună și tot ce le trebe, și sunt multe, răspândite prin tot orașul) costă în jur de 40 de euro pe lună, bicicleta e mijloc de transport în comun (costă vreo 30 euro pe an), se organizează maratoane și alte chestii “fizice”.