29

Duminică, pe 29 noiembrie, s-au împlinit 2 ani de când m-am stabilit aici. A fost o zi bună în primele ore, căci am fost la salsa cu băieţii şi cu Cami, dar a devenit o zi proastă când m-am trezit, pe la 3, căci deştepţii de la Vodafone îmi tăiaseră internetul fără să mă anunţe. Motivul pentru care au făcut-o mi s-a părut şi mai tare: nu-mi puteau oferi viteză suficientă, drept care harşt! Iar după acest moment, ziua s-a întrecut în a fi mai rea şi mai rea, din nou, excepţie făcând faptul că am fost la film cu Crina (şi la o bere). Mi-a plăcut "The Imaginarium of Dr. Parnassus", exact ce-mi lipsea, puţină magie. Noroc că a venit noaptea şi am adormit într-un glorios final.

Comunicare

Conversaţie cu Krisztina

Maria: Gotebori...
Me and Kri: Gotebori? This is how you read Gothenburg in Finnish?
Maria: No, in Swedish, this how you read it in English.
Me: It sounds like a little animal.
Krisztina: In my language, „bori” is a little cow... Oh, not cow, that animal... Little behehehe...
Me: Sheep.
Krisztina: Or the other one, I don’t remember it’s name.
Me: Cabra. I don’t remember how to say that in English.
Krisztina: Goat!

Până unde visez?

Acum 20 de ani aveam o casetă video cu un concert. În acest concert apărea o trupă formată din patru băieţi care cântau o muzică la care eu rezonam. Nici nu ştiam cum se citeşte corect numele trupei, căci părea mai curând în franceză – de care eu nu vorbeam – decât în engleză. Am continuat să-i ascult, să-mi copiez casete întregi cu albumele lor şi să fredonez la nesfârşit versurile alea.
Am fost la concert sâmbătă şi mi-am amintit nişte mişcări de dans care prietenilor mei adolescenţi la vremea respectivă li se păreau ridicole şi care, pentru că oricum nu ştiu să dansez, mie-mi ieşeau şi mai prost. M-am bucurat, sâmbătă, m-am bucurat fiecare secundă că sunt acolo, că văd până la scenă relativ bine, că pot să cânt odată cu trupa mea preferată, că solistul încă mi se pare sexy, deşi a îmbătrânit şi el (odată cu mine?). Au trecut 20 de ani. Nu mi-am propus să-mi placă pentru totdeauna muzica lor, dar pentru moment îmi place. Pot să visez, zic, aşa cum nici nu îndrăzneam acum ceva ani, rulând de mii de ori înapoi caseta video cu concertul în care ei aveau doar două melodii, să visez că imposibilul e posibil. I-am văzut pe Depeche Mode în concert la Barcelona şi, dacă aş putea, m-aş întoarce în timp şi i-aş spune adolescentei care eram să nu înceteze niciodată să viseze, căci visurile pot deveni realitate.



Concertul, Musikladen 1984, nu e pe youtube. A big kiss găsitorului.

O dimineaţă ca oricare alta

Am citit asta şi apoi asta. Mi-e greu aici, îmi lipsesc "oamenii mei", dar poate că de aceea nu mă întorc, ca să încerc măcar să trăiesc mai mult, să nu am riduri de la 35 de ani şi să am o şansă. Poate... Să aveţi grijă de voi acolo!

Jos picioarele!

Cineva tocmai s-a plâns pe fb-ul meu că un mosos (jandarm sau ce-o fi dumnealui) i-a zis că-i dă amendă 200 euro dacă nu-şi dă jos picioarele de pe bancă. De unde şi cuvântul Carcelona (carcel, închisoare, u know), că na, le restrânge drepturile. Oh, come on!

De ce mă ceartă toţi

Căci cum că aş fi încăpăţânată? Înainte nu eram? Şi când am început să devin (deşi eu neg în continuare)?

Pentru Cri - şi gata, mă opresc!

Pentru Gaba!

Caut două ore

O melodie sârbească (cum caută un om care nu ştie cum se scriu cuvintele? scrie cum se aude) pe youtube. Şi vine Amorsito online şi din două încercări, o găseşte. Acum, dacă tot o am, să se delecteze şi publicul (o penibilitate, zău, dar asta e).

Vineri, 13

În această zi de vineri 13 eu am fost prima care a aprins o lumânare (pentru că fusul meu orar e cu un pas înainte).

Şi am aflat că există Paraskevidekatriafobia.

I kind of need an extra job

Acest rezumat nu este disponibil. Dați clic aici pentru a vedea postarea.

Sbj: Mie nu mi se pare cinstit

sa-mi zica asta cand intru la tine pe blog. tie? te pup

Bandwidth Limit Exceeded
The server is temporarily unable to service your request due to the site owner reaching his/her bandwidth limit. Please try again later.

29 mai 2008

Asunto: Sorry, I got into a chain that took all the e-mail addresses I had

IGNORE a request from me related to GOOD TREE.

Iʼm really sorry.

VO

27 februarie 2008

Explicaţie: eu către viitoarea şi actuala mea şefă. OMG, am prins-o într-o mega-schemă de spam!

Sbj: Suc? :D

Salutare, salutare.
In mod normal, sunt seara pe mess, dar m-am apucat de cursuri de spaniola (ca astia vb cu mine la serviciu si dureaza ceva pana pricep), asa ca am ajuns pe la 10 acasa. Drept urmare, suc - da, dar nu pot azi nici daca ma tai (nu visez decat sa ajung acasa si sa zac in pat - la fix ti-ai gasit sa-mi zici ca tu dormi pana la 10! :o))). Maine am iar spaniola, de la 18.30 la 21.30, dar vineri putem sa facem ce doresti tu. Si sambata, asemenea. Lucrez (vineri) pana la 17.30 - 18.00, iar dupa aceea sunt deschisa la sugestii.

Ciau, ciau si da un semn cum facem.
V (nani, nani...)

16 aprilie 2008

Sbj:

Doamna,

Raportez:

- imi place mult la serviciu, colegii sunt super, ritmul e relaxat. nici jobul in sine nu e nasol, doar cam monoton.

- am citit cu sibiul - parerea mea e ca decat sa te muti la provincie, mai bine la strainatate

- in alta ordine de idei, nici nu stii ce noroc am avut cu firma asta: dupa ce ca au acceptat sa le tai factura, mai e si atat de aproape incat fac cam 20 de minute pe jos pana acolo. iar cum barcelona pe partea aia e impartite in cuburi, nu merg de doua ori pe acelasi drum, caci nu-l tin minte.

- in rest, noi suntem bine amandoi, j. si-a revenit (adica nu mai e stresat) si a fost si dani in we trecut aici.

- a venit brusc un soi de vara, caci in camasa si cu geaca de blugi era sa mor azi de cald (cum astia inca umbla in cizme, mi-a fost rusine sa-mi dau si geaca jos - pulovarul il dadusem de mult).

- altele nu mai am a zice, dar sa stii ca nu ma supar daca-mi dai detalii despre matale.

Te puuuuuuup mult mult.

9 aprilie 2008

Sbj: Cand bem o bere?

Vorbesc cu Bogdan pe mess (care are emotii de intoarcerea in tara) si ne gandeam ca prietenii sunt pe viata. Si ma gandeam ca io pe tine nush unde sa te incadrez, la prieteni sau la familie, asa ca am ales la amandoua.

Si sa stii ca mi-e un dor de tine, incredibil. Si ca abia astept sa vin la Bucuresti sa bem o bere (cred ca in martie, dar nu stiu. fac surpriza la toti).

:o)))

Te puuuuuuuuup mult mult
Valutza

19 februarie 2008

Sbj: Program (şi vin)

Nu mai stiu daca ti-am raspuns, tot uit. Nu am uitat de vin, de fapt nici tu, mi-ai scris pe blog si ti-am raspuns.

Vreau sa mergem la Figueras intr-o zi si la Sitges in cealalta :) Crezi ca se poate?

Azi vine J., deja ma simt de parca am fi ajuns deja.

27 martie 2008

Urmare

Azi am primit un e-mail de la D. care-mi zice că are nevoie de inspiraţie ca să nu-şi închidă blogul. Mda. Eu nu-l închid, trec doar printr-o fază în care nu prea mai scriu.
Nush ce m-a apucat azi de mi-am făcut curat prin e-mailurile de pe yahoo, cele din sent (pe alea care ştiam că o să mă enerveze le ştersesem demult, ordonându-le după destinatar, dar pe astea după dată, nu m-am mobilizat). Ce emoţie! Primul e-mail trimis de aici (oarecum, din Spania, după imigrare, dar nu din Barcelona, căci nu aveam net acasă) e pentru Amorsito. Apoi urmează o serie de e-mailuri pentru o grămadă de prieteni, povestiri despre creveţi (pt. Robert, în traducere, mâncare cu ochi) şi alte minunăţii cu care îndeletniceam la început (apropo, am scris pentru România aproape tot timpul acela, doar în amintire pare fad şi plicisitor şi stresant tot ce mi se întâmpla).
Am şters fără ezitare e-mailurile care conţineau CV-uri şi am descoperit, cu stupoare, că la două luni de când m-am mutat în această ţară deja aveam un job (în amintirile mele durase o veşnicie!), o amică irlandeză şi un blog.
Mie acele două luni mi s-au părut infinite, ce ţi-e şi cu răbdarea omului. Mă întreb foarte serios dacă aş fi fost în aceeaşi stare de depresie şi nefericire acum... Nu-mi mergea rău, dar Barcelona începuse, săraca, rău. Atâta tot!

PS. Am păstrat toate e-mailurile către prieteni, o să le public pe aici, fără dată. În timpul scurs de atunci, două dintre prietene, destinatarele mesajelor mele, nu se mai numără printre apropiaţi. Cumva, îmi pare rău, dar nu foarte.

Later update (10 minute mai târziu): m-am răzgândit, le pun dată.

Nu mai scrie nimeni?

Prietenii mei scriau înainte chestii utile pe blog. Şi eu la foloseam pe post de "văzut, băut bere, aflat ce mai făcem". Ei, în ultima vreme, nimic. Tre' să mă mulţumesc cu e-mailuri, care când se mai trezeşte (Rux, surpriză plăcută pe mess, că a aflat şi ea că m-am mutat). Şi să nu mă mai întrebe nimeni ce fac, că oricum eu scriu pe blog. Şi când se mai aventurează vreunul şi eu încep "am avut şi zile mai bune", gata fandacsia. Că-i şi înţeleg. Aşa că nu mai scriu nimic pe blog, nimic despre mine. Na!

3

Visez noaptea că acum trei am răspuns cu "nu" la întrebarea "pot să mă mut la tine?". Sigur nu pot să dau timpul înapoi? Nici cu "pretty please"?

Vulpea dacă nu ajunge la struguri...

Dacă tot n-am încotro şi sunt supărată... Poftiţi de citiţi, câştig.

Sunt

multe lucruri, iar printre astea, sunt fumătoare. Fumez mentolate, ştiu, bleax. De fiecare dată când încerc să mă las, ca acum, mă gândesc "ce trist că trebuie să renunţ la o parte din mine", dar o fac. Şi totuşi, sunt fumătoare. Aştept să treacă anii şi să-mi aprind următoarea ţigară, pentru că voi fi mereu fumătoare, deşi pot să mă las când e nevoie (iar acum e nevoie).