"Am doar 18 ani..."

Deci, să ne înţelegem, sunt multe chestii pe care le pot schimba, modifica, influenţa, manipula. Dar vârsta nu e una dintre ele.
Îl citesc de ceva vreme pe un băiat din Cluj (subconştient, cred că-mi aminteşte de Mihoane!!!), la care mă râd hăhăit căci scrie bălării (dar le scrie cu vervă şi bine). Azi am descoperit că are 23 de ani. Ceea ce, în sine, nu mi-ar fi produs mare stres. Doar că dându-mă pe un youtube postat de respectivul pe blogul lui personal şi descoperind eu că omul are mai multe, găsesc printre imagini unul cu părinţii lui. Eh, şi uitându-mă eu în ochii lor văz că acei oameni sunt ceea ce eu zic „de vârsta mea”. De unde şi rezultatul – mă simt mai bătrână că, în loc să citesc blogul mamei/tatălui, io mustăcesc la al fiului.
Şi cum „ceea ce” e o expresie care-mi place şi pe care am transformat-o în tic verbal (în scris, sic!), continuăm: ceea ce nu m-ar fi impacientat prea tare, dar din link în link ajung pe blogul unei fete (prietenă a sus-numitului fiu) care (drepţi!) s-a născut în 1990.
Zău aşa, să se împartă internetul în „înainte” şi „după”, măcar când am eu dureri de cap legate de vârstă (pe ultima am avut-o la 22 de ani! Durerea, nu vârsta!).