Eu mai scriu pe undeva, la nişte prieteni dragi care au o afacere de succes online, un loc unde femeile senzaţionale au comunitatea lor. Scriu acolo de nişte anişori şi mă simt onorată să pot continua (deşi mai dau rateuri la unele deadline-uri). Nu pun linkul aici din mai multe motive, principalul fiind acela căci cine nu mă cunoaşte n-are nevoie să ştie cum mă cheamă, iar secundarul - cine mă cunoaşte ştie deja să mă citească pe pagina menţionată.
Şi cum îmi pasă ce părere au cititorii mei (ca să ţin aceeaşi linie sau să scriu pe alta, să nu-i plictisesc), azi caut pe site-ul amintit nişte articole. Le găsesc, trec în revistă voturile obţinute şi apoi mă arunc să citesc alte texte care mi-au atras privirea. Am parcurs unul până la capăt şi m-am gândit să-l votez, că mi-o plăcut.
Doar că, atunci când m-am uitat la autor, ce să vezi, eram chiar eu. Doamne, Doamne, vârsta! Faptul că articolul era aşa, deştepţel, cum parcă nu mă mai văd în ultima vreme (o să-mi treacă, ştiu) m-a făcut să nu mă bănuiesc că eu pot fi autoarea lui.
26 februarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
lol, sincer, lol, în hohote
ce să zic, dragă, bine că râzi tu! e perfect adevărat. povestea cu pisica obama ţi-am zis-o? o pun pe blog când oi avea timp.
nu, nu mi-ai zis-o, aștept!
Trimiteți un comentariu