Recapitulare

A trecut mai dedemult anul de când sunt aici, dar fix în acea glorioasă perioadă eram într-o pasă proastă.
Azi sunt extrem de bucuroasă şi asimilez bucuria de azi, complexă, cu „tăierea moţului” meu de imigrant român, căci:
- o să continui să lucrez cu colegii mei;
- o să fiu editor;
- încep să vorbesc oarecum fluent limba españolă (azi m-a sunat pe mobil unu’ de m-a căpiat, tot încercând să afle cum mă cheamă!!!! şi am ştiut să-l potolesc – naibii!);
- au ridicat ăştia restricţia de lucru pentru români (o să scriu o dizertaţie elaborată pe această temă sau poate o să public reportăjelul pe care l-am produs acu’ ceva vreme);
- voi acasă de Crăciun şi au anunţat ză-pa-dă (să nu uit să mă dau cu sania pe Dealul Melcilor);
- sunt bine, sunt ne-deprimată (uau, de trei ori uau!);
- ascult 100 de hituri franţuzeşti vechi, am băut o bere şi n-am chef să mă pachetez la bagaj;
- am apucat şi eu să-mi cumpăr haine, că eram cu două sezoane în urmă (păi, se poate?);
- miroase a fericire!