Azi, povestindu-i Evei am uitat ce (sincer, ăsta e un titlu bun de roman „povestindu-i Evei”, că-i aşa, cu dublu sens), ne-am benoclat pe marea hartă pe care o posedăm în birou şi eu am desenat cu degetul pe plasticul lucios cum ne-am petrecut noi vacanţa de anul trecut (care, apropo, pare a fi la cel puţin două secole-lumină depărtare – uau!).
Fuserăm anul trecut în mai multe locuri din care toate mi-au plăcut, dar cel mai mult îmi amintesc de două. Fiind ele ambele cu plajă, soare şi mare, dedusei că am o mică mare obsesie şi că n-ar strica dacă aş scrie mai des despre mările mele (n-am văzut chiar atâtea, dar am marcat şi un ocean...).
Reluăm, deci, cei care locuiesc pe aproape de România (asta a fost o introducţiune, ci jmecheră sunt!) n-ar strica să dea o raită pe la Nessebar. E undeva după Varna, pe o şosea bună, iar mai multe detalii plicticoase se găsesc aici. Eh, şi în localitatea asta, unde era ud de se lipea absolut orice haină pe tine la exact un minut de la ieşirea din duş, am stat la un hotel frumos şi cu stil, de trei stele, care a costat fix 50 euro/noapte, unde micul dejun s-a servit afară, pe terasă, într-o atmosferă aşa, de mal mediteranean italian (nu că aş fi văzut cum e ăsta, dar există poze pe net) şi de mare romantism. Aşadar, că tot nu apucai să scriu de Tossa de Mar, m-am tot gândit de unde staţiunea asta de pe Costa Brava mi-era cunoscută, aşa, ca senzaţie. Era de aici, de pe malul bulgăresc al Mării Negre, căci ele două se aseamănă. Pun poză cu Nessebar, că Tossa e deja.
PS. Pentru conformitate, al doilea peisaj care mi-a rămas în minte din vacanţa de anul trecut e o localitate mică-mică din Grecia. Nu-i ştiu numele, nu i l-am ştiut niciodată şi nici n-o să-l ştiu. Avea un singur bancomat şi un singur local/braserie, unde chelnerul-tată l-a chemat pe chelnerul-fiu (deranjându-l de la ceva joc pe calculator) pentru a ne lua comanda şi a ne traduce meniul, căci pe elenă noi – nimic, iar el pe altă limbă – idem. Am mâncat acolo cea mai bună salată grecească şi am făcut baie în mare singuri, căci plaja era doar o prelungire a satului, nicidecum loc de distracţie şi comerţ estival. Nisipul era de fapt un pietriş fin, extrem de rotund (fiecare bob, nu toţi laolaltă). Frumos de tot!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu