Astăzi

E o zi cu soare, verificată de mine dimineaţă de pe balcon (ce mi-ar fi plăcut să stau acolo toată ziua, ca o ţestoasă, cu o carte – aia cu „umbrele vântului”, pe care dacă n-o citesc o să zică ăştia că sunt aculturală! – paranteza parantezei, că iar am limbarniţă: ţestoasa nu e o bună referinţă, că nu citeşte, decât poate în scoici!). Cerşetorul de după colţ este la locul lui (cum aici colţurile de stradă sunt tăiate câş, nu-l văd, în graba mea, într-o zi tot o să-l calc pe bombeu!), câinele maro legat de stâlp în faţa fructeriei de pe strada următoare tot la locul lui, tot lătrător, femeia cu mătura din faţa magazinului de electrice prezentă şi ea.
Mi-a fost lene să merg pe jos, aşa că am aşteptat autobuzul 27 (s-ar putea – zic „s-ar putea” – să fi preferat asta ca să pot profita puţin mai mult de soarele fierbinte), iar când m-am urcat mi-am amintit brusc de Bucureşti: Carmen, pilaf m-au făcut! Dar ştii cum, pilaf! Era aşa de aglomerat cum nu-ţi poţi imagina...