Colega mea din Argentina şi-a adus la birou o cană specială din care bea mate. Noi am cam râs de ea, dar, mă rog, până la urmă, e o tradiţie naţională.
M-am gândit cum aş putea să reprezint şi eu tradiţia românească. Berea nu e neapărat a noastră, îl văd mai curând pe colegul neamţ venind cu halba. Şampania e clar franţuzească, vinul - italian, spaniol, martini şi campari - italiene. Hm! Până şi cafeaua pe care o bem noi, mai "lungă", se cheamă "americană" aici.
Palincă? Ţuică? Îmi aduc o cană mare şi îi dau cu ţuică de dimineaţă, să vadă ăştia cum sunt, cu adevărat, românii.
A, şi din aceeaşi categorie, la ultima extindere a Uniunii Europene, The Irish Examiner a scos un soi de afiş numit The European Union pe care noi îl avem pe perete la birou. Graţie lui mă întreabă oamenii cum se joacă oina, care apare ca sport naţional. Să le zic că la noi nu joacă nimeni? Ne facem de râs. Nici băuturi, nici sport specific. Păi?
07 mai 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
Zeama de varza? Apa minerala de-a noastra? Seminte de floarea soarelui? Ceai de musetel? Ai dreptate, parca nimic nu ne defineste.
La sporturi cred ca s-ar potrivi doar emigrarea.
Adicătelea ce vrei sa zici? Că eu sunt o mândră practicantă a sportului naţional? Eh!!!
maybe this one: http://www.wdr5.de/service/service_musik/1112975.phtml. Ce ascultai eu in Radio WDR5 azi: "Da mama cu biciu'-n mine"!
:)
mai cautam,
i.
Apai, eu caut de aproape 3 luni prin Bruxelles cateva lucruri carora le duc dorul. Si-am ajuns la concluzia ca degeaba se lauda francezii cu branzeturile lor, ca tot telemeaua noastra e mai buna. Ca degeaba tot ii dau cu vinurile lor italienii, spaniolii si francezii, pt ca cele cu adevarat bune sunt foarte scumpe si inca n-am gasit nimic mai bun ca Feteasca Regala de Jidvei sau cea de Recas. Iar berea, cu care se mandresc atat belgienii, de pilda, e o aiureala cu tot felul de gusturi, numai de bere adevarata nu. Asa ca traiasca Ursus!
PS: cat despre palinca, nu mai zic, ca un bun bihorean ce ma aflu, se intelege parerea...
...pai atunci cum sa mai ceva pozitiv de zis, cum poti gasi asa ceva, de fapt, in Mioritia zilelor noastre.
Ultima oara cand am fost in orasu' natal, doi elevi mi-au povestit cum fac ei vizite la biserica in timpul orelor de religie.
Adauga asta pe lista pozitivelor, daca doresti.
Unde e oraşul tău natal de e aşa de religios? Şi, apropo, la ce biserică îi duce pe copii? Că poate nu sunt toţi de acelaşi rit, nu?
Trimiteți un comentariu