Una dintre cele mai mişto chestii care se întâmplă la birou este că ne trezim vorbind, uneori, despre un cuvânt (sau despre un obicei, dar mai rar. Cum ar fi să discutăm cu Martine şi Aude despre obiceiul poporului lor de a nu se spăla? Sau despre faptul că românii sunt ţigani? Mă rog...). Azi a fost pe ordinea de zi „Adeu”, pe care catalanii îl spun tot timpul, cum zicem noi „Pa!”. Nici în română, nici în italiană şi nici în franceză nu poţi să-l zici aşa, tam-nesam. De aceea mi-e puţin greu să-l aud spus zi de zi, căci şi în spaniolă e la fel de frecvent.
Zilele trecute Eva, ceha, mă întreba, la modul foarte serios, cum se zice colocvial „homosexual”, în română. Când colegul nostru italian a început să râdă auzind ce discutăm, Eva a replicat calmă: „Întreb cu scop lingvistic!”. Yeh, right!
24 aprilie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
si ce i-ai zis?
i-am zis cum se zice, dar mi-e ruşine să scriu aici. începe cu l şi se termină cu u. azi mi-a zis că îi place cel mai mult din limba română cuvântul perdele, care semnifică, în cehă, organul sexual masculin.
i-auzi! Cât trăieşte omu'nvaţă! :))
Trimiteți un comentariu