Copilul zânei

Prietena mea Fairy are trei copii (de vârste diferite, evident – pentru cei care nu dețin copii, cum sunt eu, asta nu e chiar o chestie evidentă – în fine, ce rost are să ne încurcăm în detalii). Ce mă surprinde pe mine la viața ei e că este normală. N-o aud vorbind tot timpul despre copiii ei (cei care mă cunosc în persoană știu cât de „tolerantă” sunt eu cu mămicile care mă căpie cu cât de minunați sunt copiii lor!), are o viață absolut calmă și fără excese (ea și soțul merg adesea în excursii, singuri, fac chestii de oameni maturi).

Dar nu asta vroiam să spun, ci faptul că unul dintre copiii ei (copilul numărul doi, Mara), mă fascinează în absolut. Cică are o personalitate puternică, distinctă, că nu se lasă convinsă cu una cu două de nimic și că nu și-ar pune pantaloni nici dacă ai pica-o cu ceară.

Nu mai știu câți ani are și nici n-am cunoscut-o personal, dar sunt absolut fascinată de ea. Nu, nu-mi doresc un copil ca ea, ci mai curând o combinație de copii pe care i-am cunoscut, între care Tania ocupă un loc important. Nu știu ce m-a apucat, acest post nu are legătură cu nimic.