Iubesc oamenii
care nu mă ceartă când am
făcut ceva care-mi afectează profund viața, îi iubesc pe cei care mă ascultă,
deși spun cele mai mari enormități,
tâmpenii și platitudini.
Îi iubesc pe cei
care mă iau așa cum sunt, care mă suportă când mi-e greu (și le e și lor greu
să fie alături de mine), mai ales că în ultima vreme e tot greu, nicidecum
ușor.
Și cel mai tare
îi iubesc pe care nu-mi spun să fiu curajoasă, pentru că nu sunt. Sunt doar un
om, deși mi-e greu s-o arăt.
2 comentarii:
Imi place cum scrii, ma regasesc in cuvintele tale :)
@Anonim, nu pot decât să mă bucur!
Trimiteți un comentariu