Rața

Am patru rațe de cauciuc pe birou, trei mici, galbene, și una mare, tot galbenă (e mama lor). Sunt un cadou de la Alex și distracția colegilor. Când Natalia sau Ema sunt triste, le dau câte o rață, să stea la ele „în vacanță”.

Aseară am primit de la Anto o rață nouă, citez „magică”. În întunericul din barul în care mi-a înmânat-o părea maro. Nu e, e roșu închis.

Strânsă în palme de către Desi, și-a schimbat culoarea și a devenit... argintie. Iar Desi mi-a spus: „e ca din povestea cu rățușca cea urâtă care devine frumoasă când se face mare”. Dada, ca în poveste, ce frumos! Deși eu cred că asta devine frumoasă de la căldură. De la căldura omenească.