Srećna Nova Godina!

Timișoara e un loc magic din care, e adevărat, pe vremea în care locuiam acolo, abia așteptam să scap. Ei, timpul a trecut, m-am mai luminat și eu (puțintel) la cap. Nu m-am mai întors acolo decât de câteva ori.

O dată, memorabilă, de altfel, chiar înainte de a mă mărita, m-am năpustit spre oraș ca să mă întâlnesc cu un băiat de care mă îndrăgostisem (desigur, el fiind altul decât viitorul meu fost soț - se înțelegea de la sine?). Scopul oficial al deplasării era să-mi probez rochia de mireasă, ceea ce am și executat...

Următoarea mea vizită la Timi a fost când am sărbătorit întâlnirea de 10 ani de la terminarea facultății (l-am cărat și pe ex-ul meu spaniol cu mine – era mașina lui, iar D. băuse până seara târziu, dar nu cred că d-aia l-am luat și pe el – drept care a trebuit să-l tai din toate pozele cățărate pe Facebook). Băut bine cu Borco, jucat darts (dar parcă nu eu) și dormit (cumva) la hotelul din centru.

La care hotel aveam să mă întorc în 2010, când am avut treabă de serviciu la Timi. Magic, zău. Ningea de rupea, era un frig de crăpau pietrele și în prima seara în oraș cu Alex am cunoscut doi... spanioli.

Ah, am uitat popasul de două nopți după aterizarea pe Budapesta (dintre care una pe Intrarea Zânelor :D) și încercările succesive (și nereușite) de a lua un tren spre Brașov (așa că am luat un microbuz până la Oradea, să-l văd pe Mihoane, apoi un tren spre București, că aveam treabă, ajungând în final de Crăciun acasă, însă după Crăciun – în fine, mama m-a iertat).

La ultima vizită, același Borco m-a plimbat cu motorul (cu maaare viteză, să mor de frică, nu alta), iar Timișoara a devenit (pentru totdeauna) o nostalgie.

Ei, și începusem cu „La mulți ani”, căci s-a schimbat și la ei anul, iar mie mi s-a făcut dor de o baclava (cu accent bănățenesc) și de căutarea monedei norocoase (eu o găseam tot timpul, spre disperarea fostei mele soacre, care nu mă – prea – înghițea).

Acestea fiind spuse, să reamintim publicului cititor că Timișoara este locul unde conviețuiesc 17 minorități (da, da, am scris eu un articol despre asta, documentându-mă la primărie, cred, primind datele cerute, cum era pe atunci, pe fax. Ce vremuri!).

Frumos loc, să îl revedem cu bine, zic, că tare mi-i drag de el acum!