M-a supărat un coleg mai demult și l-am ignorat de atunci. Știu că mă plăcea, nu-mi dau seama dacă la nivel personal sau doar profesional, cert e că sunt luni bune de când îl ignor. Azi, proaspăt întoarsă din vacanță și obosită ruptă, i-am răspuns extrem de amabil la o întrebare (căci m-a luat prin surprindere), am făcut chiar un spirit de glumă și am observat cu stupoare cum el se bucură ca un copil de reacția mea.
Împrejurarea m-a convins, încă o dată, că dacă oamenii ar știi cât rău le pot face celor din jur, ar fi un pic mai atenți.
20 iulie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Cata lumina ai reusit sa torni si in mine deodata cu lumina cu care i-ai umplut ochii acelui om. E un avertisment, o invatatura puternica. Multumesc!
:o) Nu ştiu ce să răspund, aşa că zâmbesc.
Trimiteți un comentariu