N-am ştiut că Tolstoi era aşa, nici că a avut o soţie tragediană. Am văzut The Last Station şi mi-a plăcut. Un film frumos şi rotund, despre amor.
Mă pot duce liniştită la culcare, căci un regizor pe care nu-l ştiu şi un scenarist pe care nu-l ştiu mi-au întărit convingerea că dragostea poate să fie şi aşa. Şi că dragostea aceea încă n-a venit. Iar dacă a venit şi a plecat, ghinion!, dar dacă n-a venit?
Mă pot duce liniştită la culcare, căci un regizor pe care nu-l ştiu şi un scenarist pe care nu-l ştiu mi-au întărit convingerea că dragostea poate să fie şi aşa. Şi că dragostea aceea încă n-a venit. Iar dacă a venit şi a plecat, ghinion!, dar dacă n-a venit?
2 comentarii:
Cred că amorul nu poate fi "aşa". Adică rotund. Cred că durează cât durează şi e bine să ajungi la capăt cu el. Poate fi "altfel" în momentul în care treci de pragul consumului şi apoi ajungi la dăruire. Dar tot ţine cât ţine.
Sunt multe iluzii cu care te înconjori, probabil de asta ai atâtea căderi. Bine, oricum ai căderi, dar cred că ale tale se datorează faptului că poleiezi rahatul cu aur. Poate mă înşel, dar aşa mi se pare.
S-ar putea să ai nevoie să iubeşti fără să te mai întrebi atâta şi să îţi asumi preţul, pentru că preţul există. Vrei să îl plăteşti? Dacă nu, nicio problemă, există preţ şi pentru faptul că nu plăteşti.
Ce să zic, mulțumesc pentru „filosofie”...
Și mi-a plăcut că ți-ai asumat responsabilitatea pentru opinie, Anonim.
Trimiteți un comentariu