Clasic, Dracula

Bătută în cap de soare, mă îndreptam năucă spre staţia de tren ca să mă întorc în Barcelona, înfometată ca un lup. Un lup care-a stat ca ţăranu’ la plajă două ore şi ceva, bucurându-se de mare de parcă ar fi descoperit America.

Ei, şi se târa lupul pâş-pâş pe trotuar (gândindu-se că bună inspiraţie l-a mai lovit de şi-a pus blugi ca să meargă la plajă, ei fiind acum plini de nisip pe interior, ce cool, ca şi cum ar fi căptuşiţi cu şmirghel – presupun că funcţionează ca un exfoliant natural, de pe Costa Dorada, în fine...) când îi atrase atenţia un poster de îngheţată. Nu, lupul nu mănâncă îngheţată. Dar vede că Frigo produce o îngheţată clasică sub denumirea "Dracula".

Ce i-a atras atenţia lupului năuc de soare a fost aspectul îngheţatei, după cum se poate vedea şi din meşteşugitul print screen realizat de pe site-ul companiei: negru cu roşu.
Sus-numitul lup, chiar dacă n-ar fi fost momentan bătut în cap, tot n-ar fi putut adivina ce gust are negrul înveliş al îngheţatei, de unde pentru interiorul roşu ar fi votat o aromă de cireşe, vişine, ceva. Nicidecum nu este, nu-i aşa, o îngheţată clasică (sic!) cu gust de sânge – bleax, bleax, bleax – scuzaţi, dar lupul înfometat chiar la asta s-a gândit (timp de vreo 30 de secunde). 

Later edit: acum am văzut că are puţine calorii, vreo 50, să o încerc?