Un nou sfârşit

Pe la începutul anului, în urma unui incident provocat de mine şi care nu mă reprezenta (sau, ca să fiu mai sinceră, era opusul a ceea ce credeam eu despre mine), am hotărât să caut ajutor. Aşa l-am cunoscut pe Peter, un englez care locuieşte la Barcelona, cu care am început o lungă şi prolifică relaţie care s-a transformat, curând, dintr-un „one to one” într-un „the more, the merrier”. A trecut timpul, uneori pe nesimţite, alteori mocăindu-se ca un melc şi într-o zi eu am decis că relaţia cu Peter se va termina. Desigur, le-a fost greu şi celorlalţi din „cerculeţ” (nu numai mie, o despărţire e o despărţire), mi-au urat cele bune, m-au îmbrăţişat cu drag (ştiu şi eu când e „cu drag” şi când nu) şi am plecat. Am avut un sentiment de uşurare, de lucru bine făcut, de cerc bine închegat şi... rotund. Viaţa e rotundă...

Ţara mea

Oamenii din ţara mea sunt altfel, mi-e dor de ei. Îmi place să visez (o fac de la 18 ani) că mă voi întoarce cândva acasă. Casa mea e la munte, în cel mai frumos oraş din România. O să fur o poză de la Andrei, ca să se înţeleagă mai bine ce vreau să spun cu asta.



Bine, două; azi mi-e tare dor.

Am schimbat

tastatura pe telecomandă, căci adevărul e că mi-ar plăcea să pretind că am o viaţă adevărată, dar n-am. Nu mai stau atâta pe net căci stau şi me benoclez la seriale. E vina, combinată, a lui Gaba, a lui Găbiţa şi a lui Mihai.
Mulţumesc, dragilor, sunt foarte fericită! Estimez că-mi vor ajunge până la Crăciun.

În afară de faptul

Că am dormit vreo 20 de ore toată săptămâna, am fumat 2 pachete de ţigări în ziua în care am zis că mă las şi nu mi-am găsit covor de sufragerie, sunt bine.

The 385th

rule for the unborn child. Not mine...

Eu, eu am făcut asta!

Sâmbătă m-am dus la magazinul chinzesc de la colţ să cumpăr o grămadă de mărunţişuri care să mă ajute să termin cu instalatul în noua casă (au trecut trei săptămâni şi eu eram tot cu cutii). Cumpăr eu un d-ăla de scurs farfurii şi încă nişte şmecherii, ies şi după ce traversez strada arunc bonul de casă în coşul de gunoi. Ajung acasă, scurgătorul de farfurii era prea mare (bucătăria, după ce că e americană, mai e şi liliputană). Mă sucesc, mă învârt, caut bonul de casă pentru a înapoia produsul, nu-l găsesc. Într-un final îmi amintesc unde e. Şi ies din casă, mă duc ţintă la coşul de gunoi – noroc că e din ăla deschis, nu ca în România, aştept să plece toţi oamenii de pe stradă şi... iau bonul de acolo. Eu, eu am făcut asta. Am râs toată după-masă pe tema asta.

Pe 12 septembrie 2006

Aveam să fiu chestionată de către fostul soţ că - cum adică - am un iubit (el m-a părăsit, mă scuzaţi), aveam să beau vin şi bere în redacţie la "Familia mea", cu Alinuţa, Carmensita şi Rux (ziua ei fiind chiar atunci, odată cu a lui Tudor), şi aveam să primesc o vedere, din Groenlanda, scrisă în engleză, pe care azi am descoperit-o într-un plic. Am plâns o tură (nu credeam să o mai am şi, oricum, şi dacă aş fi avut-o, ar fi trebuit să fie la Bucureşti sau la Braşov - aici nu am amintiri fizice) şi gata. N-am aruncat-o şi nici nu i-am dat foc. Poate e mai bine aşa. Măcar nu e în limba mea, nu D.? Pot să continui să o vorbesc liniştită (glumesc, sunt bine).

Raval

În centrul Barcelonei. Ofer cu plăcere sfaturi de cazare turiştilor intersaţi de capitala Cataloniei, ca să nu ajungă să locuiască în zona aceea.

Tibidabo

Origin of name

The name derives from the Latin Vulgate Bible verses:

* "…et dixit illi haec tibi omnia dabo si cadens adoraveris me"[2] — "And saith unto him, All these things will I give thee, if thou wilt fall down and worship me" (Matthew 4:9);

* "…et ait ei tibi dabo potestatem hanc universam et gloriam illorum quia mihi tradita sunt et cui volo do illa"[3] — "All this power will I give thee, and the glory of them: for that is delivered unto me; and to whomsoever I will I give it" (Luke 4:6).

This phrase, meaning I will give to you, was said to Jesus by the devil as they looked down from an exceedingly high mountain upon all the kingdoms of the world, and the glory of them. The name of Barcelona's hill thus refers to the popular tradition that it was in fact the exceedingly high mountain itself.

The source here.

Ah, so!

Pe ce mi-am aruncat privirea...

Uimitor cum

lucrurile rele par a dura pentru totdeauna şi cele bune dispar într-o clipită.

Coixet – sau „cata de sake”

Am fost la film, la „Mapa de los sonidos de Tokio”. Cu Corina. Ne-a plăcut. Poveste simplă, oarecum previzibilă, iar la final – nu stric plăcerea vizionării, deci n-o să zic ce se întâmplă – personajul principal masculin ajunge să vorbească pe catalană (el care până atunci a fost prezentat ca un super-macho spaniol ce posedă un – evident – magazin de vinuri în capitala niponă). Eu şi Corina ne-am uitat una la alta şi am început să râdem. Tare! Altfel, ar fi fost un film rotunjor, doar că un catalan aşa de brunet şi cu atâta păr pe corp nici eu, nici ea nu vedem zi de zi.

Still no net at home

And on Monday is fiesta again... Well now, Spain is a little bit slow, I might say. Or not.

LATER ON: Cică mi-au activat internetul de aseară, trebuia doar să mă duc să iau modemul, dar n-am înţeles eu bine mesajul pe care mi-l trimiseseră, citez: VODAFONE-IRIS. Solicitud activada. Clar, nu?

Singurătate

"Voi care vă întoarceţi acasă
şi după ce-aţi închis uşa
spuneţi "bună seara"
voi nu ştiţi ce-nseamnă
să intri pe o uşă tăcând."
Octavian PALER - Scrisori imaginare, 2007

Dintr-un volum de versuri primit cadou de o prietenă dragă în vara lui 2008. Am dat de ea acum, fiind prima din cutie, la suprafaţă, că până acum n-am avut timp să o citesc. Mulţumesc, Amorsito.

I love England!

Details when I have Internet at home.