N-am nici o pretenţie că am reuşit să scriu corect chestia din titlu, dar e reprezentativă. Azi, în zgomot de bormaşini şi alte animale care ne fac spaţiul de lucru mai plăcut (nu glumesc, biroul meu e un şantier) colegul programator catalan, Eric, mă bate pe umăr semn să-mi opresc muzica din căşti, căci are să-mi spună ceva. Şi grăieşte următoarele: "Poţi veni un moment?" Am zis automat "Da, imediat", el s-a uitat ciudat la mine şi a continut în spaniolă "Ce-ai zis?".
Tărăşenia e că în catalană se spune "Pots venir un moment?" ceea ce se citeşte exact ca în limba lui Mureşianu (asta am inventat-o după ce am vizitat Prima Şcoală Românească, la Braşov).
04 septembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Hihihi, si eu am deja-auzituri de-astea in catalana. Cel de care imi amintesc acum este prima mea zi in Barcelona, 1.000.000 years ago, cand ma plimbam = ma pierdusem si s-a apropiat de mine o tipa si mi-a zis bla bla bla foc (si a facut gestul de a aprinde o bricheta imaginara) si eu m-am intrebat de unde o sti ea ca eu vorbesc romaneste. Asta era inainte de foc, cal, bou, ou etc. si nascut, crescut, f***t. :D
xoxo
O
Hahaha, fuarte tare!
Trimiteți un comentariu