ideile mi se pierd

în ultima vreme, pe drum, le adun din când în când, căuş, încerc să le fac cu ochiul, prietenos, dar eu nu ştiu să fac cu ochiul, le văd triste şi însingurate şi nu pot să le asigur că totul va fi bine. pentru că nimic nu va fi bine, dar va fi, ceea ce, până la urmă, este extrem de important. mi-ar plăcea să treacă timpul - sau să stea -, am descoperit că mă enervează să dorm, că dincolo de cuvintele mele se ascund obsesii şi că pot, pot o grămadă de lucruri. doar să vedem ce mă paşte dincolo de lucruri, zi-mi că cineva se va întoarce, căci singurătatea nu e, pur şi simplu nu e, pentru mine. aş da cu zarul să-mi iasă un şase-şase şi dintre cele două aşezări identice să aleg una (îţi dai seama, ai ajuns să-l egalezi pe el?). şi dacă tot n-am 1. zar, 2. curaj să-ţi spun ce simt, 3. nici cea mai vagă idee despre ceea ce gândeşti, mai bine mă duc să mă spăl pe dinţi.
octavian şi-a făcut un site de zâmbete, io mi-aş face de cuvinte nerostite. măcar scriu, mulţumesc, mă mulţumesc şi cu asta (doar dacă promiţi să te mai întorci din când în când; după Amy Tan am mai citit o grămadă de cărţi, sunt restantă la filme, dar le vedem împreună).
şi nu, nu mi-am pierdut nimic (doar nevinovăţia, cu ceva luni în urmă, când am înşelat, să văd cum e), am băut doar nişte şampanie cu creveţi. cu prietenii!