Eu? Niciodată...

Dacă mai citesc un pic din Dear old love o iau razna, căci în ultima vreme am impresia că trebuie să mă hotărăsc la cine mă gândesc. Am obosit aşa, în general (ceea ce, în esenţă, chiar vroiam) de tot şi de toate, căci viaţa asta nu e de mine. Nu m-am simţit atât de tâmpit nici la 20 de ani (dar cum aia referinţa, nu se pune: Gimme back those years, please!).
Aşa că zic să o iau pe curat, ceea ce-mi place grozav, să văd de pe unde mă adun şi înspre ce. S-a identificat zic, de către mai mulţi oameni, că sunt exxxx-trem de răsfăţată. Deci pe principiul „dacă trei îţi spun că eşti beat, te duci să te culci”, am ales să-i iau în seamă. Să vedem unde ajung.
Ah, şi încă ceva: pot o grămadă de chestii, trebuie doar să mă gândesc că pot şi să nu o mai dau pe placa „eu? Niciodată...”. Proud of me, Hellen? Căci încă mă raportez la alţii, dar din ce în ce mai puţin. La dracu’ cu toţi, viva Io.