Pe domnul din imagine îl cheamă Ruben Blades, e din Panama (s-ar citi, ca pe spaniolă şi pe română, cu „es” la coadă, dar el îşi pronunţă numele pe americăneşte) şi joacă rolul de ministru al turismului în ţara lui (despre care ţară, după cum bine se gândeşte acum vară-mea, habar n-aveam unde locuia – am cercetat aici, când m-am întors). Ei, în Cataluña a venit să cânte. Căci dacă youtube acum după numele lui (recomand Decisiones şi Pedro Navaja, reiese că ştie să cânte salsa. Acest domn – pe care îl ştiam anterior de pe CD-urile din casă – mi-a produs o mare bucurie. Dar n-a fost doar vina lui. Spaţiul în care se desfăşura concertul era ceva incredibil: pe dreapta un perete de piatră (nu-mi dau seama cât de mare şi nici cât de aproape era) colorat din lumini (albastru sau roşu, ciclic), estrada şi gradenele din ţevi subţiri (o structură extrem de aerisită), scena întunecată în faţă, iar pe stânga (la nici 100 de metri) un port de ambarcaţiuni mici (recte yole şi bărci cu pânze). Trupa lui Ruben era formată dintr-o gaşcă de bărbaţi cu voci incredibile (şi sonorizarea i-a ajutat, ce să zic!), toţi îmbrăcaţi în negru (mai puţin domnul solist, care purta pe bluza de trening culorile patriei).
Concertul a fost, adică, în aer liber, cu miros de mare şi uşor zvon de valuri, cu un pescă fâlfâind din când în când (normal că nu auzeam, dar pot să-mi imaginez că asta făcea).
Şi aşa a cântat domnul acesta timp de trei ore şi jumătate fără oprire, că nu m-am mai săturat. Iar a doua zi... Dar despre a doua zi mâine, că mi-e somn şi e păcat să încurcăm borcanele cu dulceaţă de zmeură (făcută ca la Câmpulung, niam niam) cu cele cu dulceaţă de nuci verzi (după cum se poate deduce, iar am o poftă de românisme).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu