Vizita obişnuită

Ajung la casă (de marcat), pun mâncăricile pe bandă, scot cardul şi permisul de conducere (singurul act de identitate românesc care e de dimensiunea cardului, căci aici nu mere cu PIN, ci cu act doveditor că posezi numitul obiect bancar, paranteză la paranteză - oare dacă nu era aşa goleam vreun card de-al lui J. la H&M?) şi răspund civilizat la salutul casierului: "Bună!". Era român, din Mangalia, i-am explicat că eu nu sunt din Bucureşti, cum scrie la permis, şi că îi doresc o zi bună. Asta a fost mai demult, dar ne-am creat de atunci o relaţie bazată pe o politeţe de bază: ne salutăm şi ne întrebăm de sănătate. Nu-i aşa că nu sunt toţi românii naşpa, cum scrie la gazetă?