Mushy me

Am furat-o de la Kalimero, că m-a inspirat. Devin mushy mushy.

Când va fi să mor, vreau să pot răspunde cu DA la toate întrebările de mai jos:

1. Ai fost bună cu tine?

2. Ți-ai asumat riscuri?

3. Ai râs și te-ai învârtit în soare?

4. Ți-ai urmat instinctul?

5. Ai dat fără să aștepți nimic în schimb?

6. Ai iertat și ai șters totul cu buretele?

7. Ți-ai împlinit visele?

8. Te-ai legat cu adevărat de cei din jur?

9. Ți-ai permis să fii liberă?

10. Ai învățat să iubești?

Evanghelie la plajă

Între „Evanghelia după Isus Cristos”, gândurile legate de evenimentul de aseară și gălăgia produsă de grupul mare de spanioli cu copii care mi s-au așezat cu prosoapele practic în cap, când m-am trezit cu nisip pe mine nici n-am mai tresărit. Puștiul se uita hlizindu-se la mine, cu o naivitate și o tandrețe pe care nu reușesc încă s-o înțeleg (cine știe dacă o voi înțelege vreodată). Aș fi putut să mă enervez, dar nu m-am enervat. Mama lui l-a luat repede de lângă mine spunându-i – în catalană – să lase oamenii în pace. Nu mi-am mai dezlipit ochii de pe straniul cuplu, mamă și fiu, în cele câteva ore care au urmat.

Înaltă, tânără, tunsă aproape chilug, cu mișcările de panteră pe care le cunosc atât de bine, avea în ochi o tristețe care trecea dincolo de lentilele negre ale ochelarilor de soare.

Nu avea corpul pe care noi, albele, îl invidiem atât de mult: mușchi bine definiți, osatură perfectă, dinți aliniați și strălucitori. Avea sânii mici, picioare lungi, dar cu multă celulită, piele cu multe imperfecțiuni (nu netedă, cum eram eu obișnuită). A terminat sticla de vin roșu cât a stat pe plajă (venise cu ea desfăcută, în mână) și a făcut tot ce-a putut pentru a-și opri fiul din a (mai) face tâmpenii. I-a reușit când l-a lăsat să golească întreg conținutul cremei de plajă pe care, cu mult spor, și-a întins-o pe piele, într-un strat gros, care l-a transformat într-o mică maimuțică albă.

Am privit-o cu tristețe, mi-ar fi plăcut să mă împrietenesc cu ea, să aflu ce i s-a întâmplat de a deprimat-o într-atât... Și, mai ales, să-i spun că totul o să fie bine. Până la urmă...