Like, dacă am de ales, prefer să locuiesc în centru! Mi-e frică de imigranţii vizibili (cei cu pielea închisă şi privirea încruntată), de întuneric şi de zgomote neprevăzute. Prefer să mă ştiu în siguranţă noaptea şi, mai ales, să am acces la metrou.
Acum o săptămână, în metroul madrilean, pe la 1 noaptea, vis-a-vis de noi (şi de linii) cânta un arab. Tolănit pe jos, cânta cât îl ţinea gura, un cântec trist, de amor părea. De el nu mi-a fost frică (aşa cum mi-e de cei care se pişă când ies pe gura de metrou, chiar acolo, de parcă nu se mai pot ţine). Brrr!
23 iunie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu